Toate definitiile

GRANULÍT s. n. 1. Rocă metamorfică șistoasă și grăunțoasă, asemănătoare cu gnaisul. 2. Argilă artificială obținută prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale și folosită ca material de construcție. – Din fr. granulite.

GRANULOCÍT, granulocite, s. n. Leucocită cu mai multe nuclee. – Din fr. granulocyte.

GRANULOCITÓZĂ, granulocitoze, s. f. (Med.) Creștere a numărului de granulocite sangvine peste valoarea normală. – Din fr. granulocytose.

GRANULÓM, granuloame, s. n. Tumoare de dimensiuni reduse, apărută în urma unui proces inflamator. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

GRANULOMÉTRIC, -Ă, granulometrici, -ce, adj. Care aparține granulometriei, privitor la granulometrie. – Din fr. granulométrique.

GRANULOMETRÍE s. f. Determinare a granulozității unui material granular. – Din fr. granulométrie.

GRANULÓS, -OÁSĂ, granuloși, -oase, adj. Granular. – Din fr. granuleux.

GRANULOZITÁTE, granulozități, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea lor. – Din fr. granulosité.

GRÁPĂ¹, grape, s. f. Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinți, cu discuri, cu roți dințate etc. sau dintr-o legătură de mărăcini, care servește la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.

GRÁPĂ², grape, s. f. Tip de inflorescență în formă de ciorchine. – Din fr. grappe.

GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din fr. grappin.

GRAPTOLÍT, graptoliți, s. m. (La pl.) Clasă de animale fosile care trăiau în colonii de indivizi variați cu funcții diferite; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. graptolite, germ. Graptolithen.

GRAS, -Ă, grași, -se, adj., GRÁSĂ, grase, s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță de vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III. 1.). – Lat. grassus (= crassus).

GRASEIÁ, graseiez, vb. I. Intranz. A pronunța sunetul „r” în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-ia] – Din fr. grasseyer.

GRASEIÁT, -Ă, graseiați, -te, adj. Cu sunetul „r” pronunțat în mod uvular sau velar (ca francezii). [Pr.: -se-iat] – V. graseia.

GRASEIÉRE, graseieri, s. f. Acțiunea de a graseia și rezultatul ei. [Pr.: -se-ie-] – V. graseia.

GRASÉT, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, având ca bază rotula și țesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

GRATÉN s. n. (Franțuzism) Preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor. – Din fr. gratin.

GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

GRATIFICÁRE, gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica.

GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Recompensă bănească ce se acordă unui angajat peste salariul obișnuit, de obicei la sfârșitul anului, pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor de muncă. – Din fr. gratification, lat. gratificatio.

GRATINÁ, gratinez, vb. I. Tranz. A acoperi unele mâncăruri cu pesmet și a le da la cuptor. – Din fr. gratiner.

GRATINÁRE, gratinări, s. f. Acțiunea de a gratina și rezultatul ei. – V. gratina.

GRATINÁT, -Ă, gratinați, -te, adj. (Despre preparate culinare) Acoperit cu pesmet (copt). – V. gratina.

GRÁTIS adv. Fără plată, fără bani, în mod gratuit. ◊ Pe gratis = a) fără plată; b) fig. fără motiv, în mod nejustificat. – Din fr. gratis, lat. gratis.

GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. (Livr.) Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.

GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nici o plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus.

GRATUITÁTE, gratuități, s. f. (La sg.) Însușirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărți) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituția sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecționează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acțiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare.