Toate definitiile
GREVÍST, -Ă, greviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la o grevă. 2. Adj. Care aparține grevei, privitor la grevă, care face grevă. – Din fr. gréviste.
GRÉZIE, grezii, s. f. V. gresie.
GRI adj. invar. Cenușiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușie. – Din fr. gris.
GRIDDIPMÉTRU, griddipmetre, s. n. (Elt.) Aparat compus dintr-un undametru cu absorbție și cu oscilator calibrat în frecvență. – Din engl. grid-dip meter.
GRÍER, grieri, s. m. V. greier.
GRIERÉL, grierei, s. m. V. greierel.
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.
GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.
GRIFÁT, -Ă, grifați, -te, adj. (Despre arbori) Care a fost marcat cu grifa. – V. grifa.
GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv care permite deplasarea peliculei într-un aparat de filmat, prinzând intermitent perforațiile filmului. – Din fr. griffe.
GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon.
GRIJÁNIE, grijanii, s. f. (Bis.; pop.) Cuminecătură, împărtășanie. – Griji + suf. -anie.
GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.
GRIJÍ, grijesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) îngriji (de cineva sau de ceva). 2. Tranz. și refl. (Bis.) A (se) împărtăși, a (se) cumineca. – Din bg. grižă se.
GRIJÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) griji. – V. griji.
GRIJITÓR, -OÁRE, grijitori, -oare, adj. (Reg.) Grijuliu. – Griji + suf. -tor.
GRÍJNIC, -Ă, grijnici, -ce, adj. (Înv.) Grijuliu. – Grijă + suf. -nic.
GRIJULÍV, -Ă, grijulivi, -e, adj. (Reg.) V. grijuliu.
GRIL s. n. (Englezism) Grătar (pentru fripturi). – Din engl. grill, fr. gril.
GRILÁJ, grilaje (grilajuri), s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă, la unele garduri etc. – Din fr. grillage.
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită, de spirală, de gard din sârmă, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Gărduleț fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele, care închide sau apără golul unei uși, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. – Din fr. grille.
GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.
GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima. – V. grima.
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Strâmbătură voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.
GRIMÁT, -Ă, grimați, -te, adj. (Mai ales despre actori) Machiat. – V. grima.
GRÍMĂ, grime, s. f. Machiaj (pentru actori). – Din grima (derivat regresiv).
GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme.
GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.
GRIMÉR, -Ă, grimeri, -e, s. m. și f. V. grimeur.
GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor; machior. [Pr.: grimör. – Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.