Toate definitiile
MASÓR, masori, s. m. Specialist în practicarea masajului. [Scris și: (după fr.) maseur] – Din fr. masseur.
MASS-MÉDIA s. n.pl. Totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.). [Pr.: -di-a]. – Cuv. engl.
MAST, masturi, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici. – Din germ. Mast.
MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obținut pe bază de colofoniu și întrebuințat pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi. 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din fr. mastic.
MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.
MASTICÁRE, masticări, s. f. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. – V. mastica.
MASTICÁT, -Ă, masticați, -te, adj. (Despre alimente) Mestecat în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori. – mastica.
MASTICATÓR, -OÁRE, masticatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la masticație, care se referă la masticație. ◊ Mușchi masticator = fiecare dintre mușchii situați între cele două maxilare, care pun în mișcare falca inferioară. 2. S. n. Mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de amestecare și fărâmițare a cauciucului natural brut. – Din fr. masticateur.
MASTICÁȚIE, masticații, s. f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication.
MASTÍCĂ, mastici, s. f. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). – Din tc. mastika.
MASTISÓL s. n. Soluție adezivă specială care se întărește în contact cu aerul și care este folosită la lipit mai ales în medicină. – Cf. germ. Mastix.
MASTÍTĂ, mastite, s. f. Boală care constă în inflamarea glandelor mamare. – Din fr. mastite.
MASTODÓNT, mastodonți, s. m. Mamifer pahiderm fosil uriaș, asemănător cu elefantul. – Din fr. mastodonte.
MASTOGRAFÍE, mastografii, s. f. (Rar) Mamografie. – Din fr. mastographie.
MASTOÍDĂ, mastoide, s. f., adj. 1. S. f. Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. Adj. (Rar) Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă. – Din fr. mastoïde.
MASTOIDIÁN, -Ă, mastoidieni, -e, adj. Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă, propriu mastoidei. Mușchi mastoidian. [Pr.: -to-i-di-an] – Din fr. mastoïdien.
MASTOIDÍTĂ, mastoidite, s. f. Boală care constă în inflamarea mastoidei (1). [Pr.: -to-i-] – Din fr. mastoïdite.
MASTOPATÍE, mastopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile mamare. – Din fr. mastopathie.
MASTURBÁ, masturbez, vb. I. Refl. A practica onanismul. – Din fr. masturber.
MASTURBÁRE, masturbări, s. f. Acțiunea de a se masturba și rezultatul ei; onanism, masturbație. – V. masturba.
MASTURBÁȚIE, masturbații, s. f. Masturbare. – Din fr. masturbation.
MAȘALÁ interj. (Turcism înv.) Bravo! bine! de minune! – Din tc. mășallah.
MAȘCÁT, -Ă adj. v. mășcat.
MAȘINÁL, -Ă, mașinali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care acționează mecanic, automat, fără să gândească; inconștient. 2. (Rar) Care este caracteristic unei mașini (1), propriu mașinii, (ca) de mașină. – Din fr. machinal.
MAȘINALICÉȘTE adv. În mod mașinal, ca o mașină; în mod automat, mecanic; inconștient; p. ext. fără interes, cu indiferență. – Mașinal + suf. -icește.
MAȘINAȚIÚNE s. f. v. mașinație.
MAȘINĂRÍE, mașinării, s. f. 1. Totalitatea pieselor și angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei mașini (1) sau al unui grup de mașini; mecanism; p. ext. mașină (1). – Mașină + suf. -ărie. Cf. fr. machinerie.
MAȘINÍSM s. n. 1. Utilizare pe scară largă a mașinilor (1) în procesele de producție. 2. Denumire pentru cel de-al treilea stadiu istoric de dezvoltare a industriei capitaliste, caracterizat prin trecerea de la manufactură la marea industrie mașinistă, realizată prin revoluția industrială. – Din fr. machinisme.
MAȘINÍST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.
MAȘINIZÁ, pers. 4 mașinizăm, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la pers. 4, 5, 6) A mecaniza. – Mașină + suf. -iza.