Toate definitiile
MAIESTUOZITÁTE, maiestuozități, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este maiestuos. [Pr.: ma-ies-tu-o-] – Maiestuos + suf. -itate.
MAJÁRCĂ s. f. Soi autohton de viță de vie cultivat pe terenuri nisipoase, cu boabe mari de culoare verzuie-ruginie. – Et. nec.
MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.
MAMIȚÍCĂ s. f. v. mămițică.
MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.
MARCÁJ, marcaje, s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; p.ext totalitatea semnelor care indică un drum turistic; spec. semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.) 2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze (4). 3. (În sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție (sportivă). – Din fr. marquage.
MARSUPIALIZÁRE, marsupializări, s. f. (Med.) Deschidere a unei colecții de puroi la nivelul pielii. [Pr.: -pi-a-] – După fr. marsupialisation.
MARSÚPIU, marsupii, s. n. Pungă abdominală caracteristică femelelor din ordinul marsupialelor. – Din lat., fr. marsupium.
MARȘ, (1, 2, 3) marșuri, (4, 5) interj. 1. S. n. Mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație). ◊ Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. ♦ (Înv.) Distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi. ♦ P. gener. Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. S. n. Compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc. 3. S. n. Compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș (2). 4. Interj. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat. 5. Interj. Cuvânt cu care se gonește un câine sau, p. gener., un om. – Din fr. marche, germ. Marsch.
MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marche, germ. Marsch.
MARȘÁRE, marșări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a marșa. – V. marșa.
MARȘARIÉR, marșariere, s. n. Mers înapoi al unui automobil; (concr.) dispozitiv al mecanismului de transmisie, care permite mersul înapoi al unui autovehicul. [Pr.: -ri-er] – Din fr. marche arrière.
MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.
MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.
MARȘRUTIZÁ, marșrutizez, vb. I. Tranz. A folosi metoda marșrutului în căile ferate sau în tehnică. – Din marșrutizare (derivat regresiv).
MARȘRUTIZÁRE, marșrutizări, s. f. Acțiunea de a marșrutiza și rezultatul ei. – Din marșrut (după rus. marșrutizațiia).
MART s. m. invar. v. martie.
MARTÁC, martaci, s. m. (Pop.) Stâlp, bârnă, par de lemn, întrebuințat ca material de construcție. – Din tc. mertek.
MARTALÓG, martalogi, s. m. (Mai ales la pl.) Slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale. – Din tc. martoloz „marinar creștin de pe Dunăre”.
MÁRTE s. m. invar. v. martie.
MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din fr. martensite.
MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin.
MARTINÁȘ, martinași, s. m. Diminutiv al lui martin; pui de pescăruș. – Martin + suf. -aș.
MARTINGÁLĂ, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham în formă de furcă, ce nu permite calului să se ridice în două picioare. 2. Bară de metal în formă de suliță, care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută. – Din fr. martingale.
MARTIRÁJ, martiraje, s. n. Martiriu. – Martir2 + suf. -aj.
MARTÍRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir1. ◊ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium.
MARTIRIZÁ, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.
MARTIRIZÁRE, martirizări, s. f. Acțiunea de a martiriza și rezultatul ei. – V. martiriza.
MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.
MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirolog s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.