Ultimele cuvinte cautate: marmatit panaramă pantografic
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

MÁRTOR, -Ă, martori, -e, s. m. și f. 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). ◊ Expr. Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel. ◊ Expr. A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator. 5. (În sintagma) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune. [Var.: (pop.) mártur, -ă s. m. și f.] – Lat. martyr.

MÁRTUR, -Ă s. m. și f. v. martor.

MARȚ1 s. n. invar. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.

MARȚ2, (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis].

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. Om de nimic, om fără căpătâi, vagabond, golan, netrebnic; secătură. – Et. nec.

MARȚI1, (1) marți, s. f., (2) adv. 1. S. f. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după luni. 2. Adv. În cursul zilei de marți1 (1); în ziua de marți1. ♦ (În forma marțea) În fiecare marți1 (1). – Lat. martis [dies].

MARȚI2 s. n. v. marț1.

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ti-an] – Din fr. martien.

MARȚIPÁN, marțipane, s. n. Produs zaharos obținut dintr-un amestec de zahăr și de miez de migdale. – Din germ. Marzipan.




MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.

MARUFLÁJ, maruflaje, s. n. Lipire cu maruflu a unei pânze pictate pe un suport; pânză pictată și lipită astfel. – Din fr. marouflage.

MARUFLÁRE, maruflări, s. f. Acțiunea de a marufla.V. marufla.

MARUFLÁT, -Ă, maruflați, -te, adj. Care a fost lipit cu maruflu. – V. marufla.

MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle.

MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja.

MARXÍSM s. n. Doctrină filozofică, socială și economică întemeiată de K. Marx și F. Engels; teoria și practica comunismului științific. – Din fr. marxisme, rus. marksizm.

MARXÍSM-LENINÍSM s. n. Învățătura lui K. Marx și F. Engels, dezvoltată de V.I. Lenin în noile condiții istorice. – Din rus. marksizm-leninizm.

MARXÍST, -Ă, marxiști, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al marxismului. 2. Adj. Care aparține marxismului, privitor la marxism. – Din fr. marxiste, rus. marksist.

MARXÍST-LENINÍST, -Ă, marxist-leniniști, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al marxism-leninismului. 2. Adj. Care aparține marxism-leninismului, privitor la marxism-leninism. – Din rus. marksistko-leninskii.

MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.

MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser.

MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser.

MASACRÁ, masacrez, vb. I. Tranz. A ucide cu sălbăticie și în masă oameni care nu se pot apăra; a măcelări, a extermina; p. gener. a ucide. ◊ Fig. A strica, a denatura, a descompleta o lucrare, un text etc. – Din fr. massacrer.

MASACRÁRE, masacrări, s. f. Acțiunea de a masacra și rezultatul ei. – V. masacra.

MASACRÁT, -Ă, masacrați, -te, adj. Măcelărit2, exterminat; ucis. ◊ Fig. (Despre lucrări, texte) Stricat denaturat, deformat. – V. masacra.

MASÁCRU, masacre, s. n. Acțiune sângeroasă îndreptată de obicei asupra unei mulțimi fără apărare; omor (în masă), măcel, carnaj. – Din fr. massacre.

MASÁJ, masaje, s. n. Acțiunea de a (se) masa; procedeu medical de stimulare și de destindere a mușchilor, de activare a circulației sângelui etc., constând din fricțiuni sau lovituri ușoare, executate cu ajutorul mâinilor sau al unor aparate speciale. [Pl. și masajuri] – Din fr. massage.

MASALÁ, masalale, s. f. (Înv.) Torță, faclă. – Din ngr. masalas.

MASALAGÍU, masalagii, s. m. (Înv.) Persoană care purta sau aprindea masalalele (pe străzi). – Masala + suf. -giu.

 <<   <    28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38    >   >> 
pagina 33 din 149

 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii