Toate definitiile
MASÁRE, masări, s. f. Acțiunea de a (se) masa2 și rezultatul ei. – V. masa2.
MASÁT, masate, s. n. (Pop.) Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, întrebuințată la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat.
MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ◊ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.
MASCARÁ, mascarale, s. f. (Înv.) Bufon, paiață, măscărici; p. ext. om neserios, pușlama. 2. (Pop.) Batjocură, ocară. ◊ Expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de rușine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de două parale (pe cineva). – Din tc. maskara.
MASCÁRE, mascări, s. f. Acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei. – V. masca.
MASCARÓN, mascaroane, s. n. Element decorativ folosit în arhitectură, la obiecte de mobilier etc., care reprezintă un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei în relief. – Din fr. mascaron.
MASCÁT, -Ă, mascați, -te, adj. 1. Care poartă mască (1), acoperit cu mască; măscuit. ◊ Bal mascat = bal la care participanții sunt deghizați sau poartă mască (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare; disimulat. – V. masca.
MÁSCĂ, măști, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar. ◊ Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces. ◊ Expr. A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a se arăta sub adevăratul aspect, a(-și) da pe față firea sau intențiile ascunse, a (se) dezvălui minciuna, înșelătoria (cuiva), a apărea sau a face să apară în adevărata lumină; a (se) demasca. ♦ Persoană mascată. ♦ Fig. Înfățișare falsă. ♦ Expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.) 2. Machiaj; p. ext. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului. ♦ Fizionomia unui actor machiat. 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii. 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă. – Din fr. masque, germ. Maske.
MASCÓTĂ, mascote, s. f. 1. Ființă sau lucru considerate ca purtătoare de noroc; amuletă, talisman. 2. Numele unei prăjituri de ciocolată. – Din fr. mascotte.
MASCÚL, -Ă, masculi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elemente de fecundație. – Din lat. masculus, it. masculo.
MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p. ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbați, de bărbați. ♦ Gen masculin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care, prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de același sex. ♦ (Gram.) Care aparține genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin.
MASCULINITÁTE s. f. Ansamblu de trăsături care constituie specificul unui bărbat; p. ext. vigoare bărbătească, virilitate. – Din fr. masculinité.
MASCULINIZÁ, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. și refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (1), bărbătești. – Din fr. masculiniser.
MASCULINIZÁRE, masculinizări, s. f. Faptul de a (se) masculiniza și rezultatul lui; spec. (Med.) apariție sau dezvoltare a caracterelor sexuale bărbătești la o persoană de sex feminin ca urmare a unor tulburări endocrine. – V. masculiniza.
MASCULINIZÁT, -Ă, masculinizați, -te, adj. Cu calități masculine, bărbătești. – V. masculiniza.
MÁSCUR, mascuri, s. m. (Reg.) Porc mascul (1) (castrat). [Acc. și mascúr] – Lat. masculus.
MASELÓTĂ, maselote, s. f. Surplus de metal lăsat la turnarea unei piese și care se înlătură după solidificarea piesei. – Din fr. masselotte.
MASELOTIÉRĂ, maselotiere, s. f. Parte superioară a lingotierei în care se formează maselota. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. masselottière.
MÁSER, masere, s. n. 1. (Fiz.) Dispozitiv pentru amplificarea microundelor prin emisia stimulată a radiației electromagnetice de lungime de undă corespunzătoare. 2. Proces de generare și amplificare a microundelor. – Din engl. maser.
MASETÉR, maseteri, adj. (În sintagma) Mușchi maseter (și substantivat, n.) = fiecare din cei doi mușchi fixați la un capăt pe maxilarul inferior și cu celălalt pe arcada zigomatică, cu rol important în masticație. – Din fr. masséter.
MASÉZĂ, maseze, s. f. Femeie specializată în practicarea masajului. [Scris și: (după fr.) maseuză] – Din fr. masseuse.
MASICÓT s. n. Oxid de plumb galben, întrebuințat la obținerea unor smalțuri în industria ceramică, chimică etc. – Din fr. massicot.
MASÍV, -Ă, masivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă. ♦ (Despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin; p. ext. greu. 2. (Despre ființe, construcții etc.) Mare, solid, voluminos, greu; p. ext. impunător, impresionant (prin dimensiuni). 3. Care este sau se produce în cantități mari, pe scară întinsă; amplu. II. S. n. 1. Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vârf); p. ext. munte. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). 3. P. anal. Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. ♦ Masă mare de material solid; grămadă mare; morman. ♦ Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. – Din fr. massif, germ. Massiv.
MASIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi masiv (1); starea a ceea ce este masiv. – Din fr. massivité.
MÁSLĂ, masle, s. f. (Rar) Fiecare din cele patru culori ale cărților de joc. – Din rus. maslo „ulei de pictură”.
MÁSLU, masluri, s. n. Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea Paștilor. [Pl. și: masle] – Din sl. maslo „ulei”.
MASOCHÍST, -Ă, masochiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Care aparține masochismului, privitor la masochism. 2. S. m. și f. Persoană care practică masochismul. – Din fr. masochiste.
MASÓN, masoni, s. m. Francmason. – Din fr. maçon.
MASONERÍE s. f. Francmasonerie. – Din fr. maçonnerie.
MASÓNIC, -Ă, masonici, -ce, adj. Francmasonic. – Din fr. maçonnique.