Toate definitiile

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin¹. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre = scobar; (fam.) mațe-goale = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

MAU s. n. (Pop. și fam.; în legătură cu verbe ca „a avea”, „a pierde”, „a-și lua”, „a-și face”) Avânt, elan; energie, vlagă. ◊ Expr. A lua (cuiva) maul = a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic. – Cf. scr. mah.

MAURÉSC, -Ă, maurești, adj. (Rar) Maur (2). [Pr.: ma-u-] – Din fr. mauresque.

MAURITÁN, -Ă, mauritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Mauritania. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Mauritania. [Pr.: ma-u-] – Din fr. mauritanien, engl. Mauritanian.

MAUS¹, mausuri, s. n. Numele unui joc de cărți. – Din germ. Maus.

MAUS², mausuri, s. n. Dispozitiv acționat manual, conectat la un computer, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecran. – Din engl. mouse.

MAVROFÓR, mavrofori, s. m. Voluntar grec din unitățile de elită ale eteriei. – Din ngr. mavrofóros.

MÁXI adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care ajunge până aproape de gleznă. 2. Subst. Fustă, palton etc. maxi (1). – Din fr. maxi.

MAXIJÚPĂ, maxijupe, s. f. Fustă lungă până aproape de gleznă. – Din fr. maxijupe.

MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.

MAXÍLĂ, maxile, s. f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște, așezate deasupra buzei inferioare. – Din lat. maxilla.

MÁXIM¹, maximuri, s. n. (Rar) Maximum. – Din maximum (după maxim²).

MÁXIM², -Ă, maximi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc.; foarte mare; maximal. 2. S. f. Cea mai mare valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de înaltă presiune atmosferică. – Din lat. maximus, fr. maxime, maxima.

MAXIMAFÍL, -Ă, maximafili, -e, adj. Referitor la maximafilie, de maximafilie. – Din fr. maximaphile.

MAXIMAFILÍE s. f. Colecționare de cărți poștale cu o temă care se regăsește în marcaj și în obliterare. – Din fr. maximaphilie.

MAXIMAFILÍST, -Ă, maximafiliști, -ste, s. m. și f. Specialist în maximafilie. – Maximafilie + suf. -ist.

MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim² (1). ◊ Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege. 2. S. n. (Ieșit din uz) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din fr. maximal.

MAXIMIZÁ, maximizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da valoare maximă². – Din fr. maximiser.

MAXIMIZÁRE, maximizări, s. f. Acțiunea de a maximiza și rezultatul ei. – V. maximiza.

MAXIMIZÁT, -Ă, maximizați, -te, adj. Care este la valoarea maximă². – V. maximiza.

MÁXIMUM s. n. 1. Limita superioară peste care nu se poate trece; maxim¹. ◊ Loc. adv. La maximum = în cel mai înalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim¹. ♦ (Adverbial) În cantitatea, timpul, spațiul maxim² posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.

MAXÍT s. n. Oțel rapid standardizat, cu fier, molibden, wolfram, crom etc. în compoziție. – Din germ. Maxit.

MAXWELL, maxwelli, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului magnetic. [Pr.: máxuel] – Din fr. maxwell, germ. Maxwell.

MÁYA s. m., adj. invar. 1. S. m. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. ♦ Limba indiană americană vorbită de această populație. 2. Adj. invar. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. – Din fr., sp. maya, rus. maĩia.

MAZ subst. (La jocul de cărți; de obicei art.) Sumă cu care un jucător majorează miza inițială. ♦ În plus, pe deasupra. – Din rus. maz.

MAZAGRÁN, mazagranuri, s. n. Băutură răcoritoare preparată din cafea neagră foarte concentrată, în care se introduc bucățele de gheață. [Pl. și: mazagrane] – Din fr. mazagran.

MAZDEÍSM s. n. Religie a vechilor persani întemeiată pe principiul dualist al binelui și răului. – Din fr. mazdéisme.

MAZDEÍST, -Ă, mazdeiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al mazdeismului. – Din fr. mazdéiste.

MAZDRÁC, mazdrace, s. n. (Înv. și reg.) Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak.

MAZÉTĂ, mazete, s. f. (Fam.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.