Toate definitiile
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste.
PANÉL, panele, s. n. Semifabricat de lemn alcătuit dintr-o placă de lemn, un miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, întrebuințat mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel.
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique.
PANELENÍSM s. n. Doctrină politică preconizând unirea tuturor populațiilor elenice într-un singur stat. – Din fr. panhellénisme.
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri.
PANERÁȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș.
PANEUROPEÁN, -Ă, paneuropeni, -e, adj. Din toate țările Europei. [Pr.: -e-u-] – Din engl. paneuropean.
PANEVGHENÍE, panevghenii, s. f. (Grecism înv.) Termen reverențios de adresare către un boier. – Din ngr. panevghenía.
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie.
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári.
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
PANGENÉZĂ s. f. Teorie evoluționistă care susține transmiterea, prin ereditate, a tuturor însușirilor dobândite. – Din fr. pangenèse.
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique.
PANGERMANÍSM s. n. Doctrină politică preconizând unirea tuturor populațiilor de origine germană într-un singur stat. – Din fr. pangermanisme.
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
PANGLICÁR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar.
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika.
PANGLICEÁ, panglicele, s. f. (Reg.) Panglicuță. – Panglică + suf. -ea.
PANGLICÚȚĂ, panglicuțe, s. f. Diminutiv al lui panglică (1); panglicea. [Var.: pănglicúță s. f.] – Panglică + suf. -uță.
PANGOLÍN, pangolini, s. m. Gen de mamifere din regiunile tropicale, acoperite cu solzi cornoși, lipsite de dinți și având o coadă lungă și puternică (Manis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. pangolin.
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Peior.) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.
PANIÉR, paniere, s. n. Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier.
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare.
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica).
PANIFICÁRE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica.
PANIFICÁȚIE s. f. Proces de transformare a făinii de grâu și de secară în pâine, chifle, cornuri etc. – Din fr. panification.