Toate definitiile

PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique.

PANISLAMÍSM s. n. Doctrină politico-religioasă care preconizează reunirea tuturor musulmanilor într-un singur stat. – Din fr. panislamisme.

PANLOGÍSM s. n. Doctrină filozofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme.

PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.

PANMIELOFTIZÍE s. f. Boală a măduvei osoase caracterizată prin scăderea până la dispariție a celulelor care fabrică elementele celulare ale sângelui. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. panmyélophtisie.

PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia.

PANOFTALMÍE s. f. Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul. – Din fr. panophtalmie.

PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de straturi geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien.

PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic.

PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum.

PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram.

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique.

PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan¹- + ortodox.

PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de baschet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, întrebuințat la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau.

PANPSIHÍSM s. n. Concepție potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu psihic. – Din fr. panpsychisme.

PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan¹- + romanic.

PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan¹- + românism.

PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser.

PANSÁJ, pansaje, s. n. Faptul de a pansa (2); țesălat. – Din fr. pansage.

PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement.

PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. – V. pansa.

PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.

PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée.

PANSELÚȚĂ, panseluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea. – Pansea + suf. -uță.

PANSÉU, panseuri, s. n. (Ir.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din fr. pensée.

PANSEXUALÍSM s. n. (Fil.) Teorie care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. pansexualisme.

PANSINUZÍTĂ, pansinuzite, s. f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. – Din fr. pansinusite.

PANSIÓN s. n. v. pension.

PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave.