Toate definitiile

EXSUDÁȚIE, exsudații, s. f. 1. Transpirație, asudare. 2. Apariție la suprafața unui strat de asfalt a excesului de bitum sau de gudron. – Din fr. exsudation.

EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier.

EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.

EXTEMPORANÉU, -ÉE, extemporanei, -ee, adj. (Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.; despre medicamente) Care este preparat sau administrat fără întârziere. – Din lat. extemporaneus, fr. extemporané.

EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible.

EXTENSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi extensibil; posibilitate de extindere, de mărire. – Din fr. extensibilité.

EXTÉNSIE s. f. v. extensiune.

EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif.

EXTENSOGRÁF, extensografe, s. n. Aparat care înregistrează variația viscozității unui aluat de o anumită consistență. – Din fr. extensographe.

EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur.

EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.

EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit², sfârșit². [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant.

EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.

EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit², sfârșit². [Pr.: -nu-at] – V. extenua.

EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior.

EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [Pr.: -ri-o] – Din fr. extériorité.

EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser.

EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza.

EXTERITORIÁL, -Ă, exteritoriali, -e, adj. Care se bucură de dreptul de exteritorialitate, supus principiului exteritorialității. [Pr.: -ri-al] – Din exteritorialitate (după punctualitate – punctual). Cf. germ. exteritorial, rus. eksterritorialnâi.

EXTERITORIALITÁTE s. f. Situație juridică în care se consideră că se află misiunile diplomatice (ambasadele, legațiile, persoanele etc.) ale unui stat străin, ca și când ele ar continua să fie situate pe teritoriul statului lor național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialité. Cf. germ. Exterritorialität.

EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare.

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ELECTRÉT, electreți, s. m. Material care prezintă polarizație electrică permanentă la temperatura ambiantă, fără a fi deformat. – Din fr. électret.

ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. elogia.

ELOGIÓS, -OÁSĂ, elogioși, -oase, adj. Care elogiază, laudativ. [Pr.: -gi-os] – Din fr. élogieux.

ELONGÁT, -Ă, elongați, -te, adj. (Bot.; despre unele organe) Care crește în lungime, care se alungește față de forma primară. – Din fr. élongé, lat. elongatus.

ELONGÁȚIE, elongații, s. f. 1. Valoarea, într-un moment dat, a unei mărimi care variază periodic în timp. 2. Distanța unghiulară dintre doi aștri în raport cu pământul. 3. Extensiune accidentală sau terapeutică a unui ligament sau nerv. – Din fr. élongation, lat. elongatio.

ELOXÁRE, eloxări, s. f. Procedeu electrochimic de obținere a unui strat de oxid pe suprafața pieselor de aluminiu în vederea protecției împotriva coroziunii. – După fr. éloxage.