Toate definitiile
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator, -oris.
EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio.
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible.
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio.
EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
EXPLOZITIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi exploziv. – Exploziv + suf. -itate.
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.
EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur.
EXPRESIONÍSM s. n. Curent artistic și literar apărut în Germania la începutul sec. XX, care pune accent pe intensitatea expresiei. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expressionnisme.
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste.
EXPRESIÚNE s. f. v. expresie.
EXPRESIVITÁTE s. f. Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clară, plastică. – Din fr. expressivité.
EXPRIMÁ, exprim, vb. I.Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere.
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable.
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima.
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur.
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria.
EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.
EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza.
EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.
EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga.
EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation.
EXSANGUINOTRANSFÚZIE s. f. v. exsangvinotransfuzie.
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis.
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire aproape totală a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur.
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant.
EXSUDÁT, exsudate, s. n. Lichid bogat în albumină care trece din vasele sangvine în țesuturi. – Din fr. exsudat.