Toate definitiile
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif.
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj. s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeava tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.
EXTRACURÉNT s. n. (Fiz.) Curent electric datorat autoinducției. – Din fr. extra-courant.
EXTRADÓS, extradosuri, s. n. 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de avion. – Din fr. extrados.
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal.
EXTRADÚR, Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic.
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extra-fin.
EXTRAFÓR s. n. Panglică (foarte) rezistentă folosită în croitorie. – Din fr. extra-fort.
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic.
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical.
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire.
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extra-légal.
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extra-linguistique.
EXTRAMARITÁL, -Ă, extramaritali, -e, adj. (Livr.) Extraconjugal. – Din engl. extramarital.
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité.
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Rar) – Din afară, străin. – Din lat. extraneus.
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă.[Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
EXPLOATABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea unui bun de a putea fi exploatat. – Din fr. exploitabilité.
EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. (În teoria marxistă) Adj., s. m. și f. Persoană care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata.
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1, (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur).
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma datorită presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda.
EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder.
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare.
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable.
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora.
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.