Toate definitiile
NARCOMÁN, -Ă, narcomani, -e, s.m.și f. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice. – Din narcomanie (derivat regresiv).
NARCOLÉPTIC, -Ă, narcoleptici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de narcolepsie. – Din fr. narcoleptique.
NARCOLEPSÍE s. f. Boală provocată de tulburări ale sistemului nervos central, caracterizată prin necesitatea irezistibilă de a dormi. – Din fr. narcolepsie.
NARCOANALÍZĂ, narcoanalize, s. f. (Med.) Metodă psihanalitică de investigație a subconștientului în condiții de narcoză. [Pr.: -co-a-] – Din fr. narcoanalyse.
NARCISÍST, -Ă, narcisiști, -ste, adj. (Livr.) Care aparține narcisismului, referitor la narcisism. – Narcis1 + suf. -ist.
NARCISÍSM s. n. Admirație și dragoste exagerată față de propria persoană fizică, care constituie adesea o stare patologică. – Din fr. narcissisme.
NARCÍSIC, -Ă, narcisici, -ce, adj. (Livr.) Propriu unui narcis1, de narcis1; caracteristic celui stăpânit de narcisism; narcisiac. – Din fr. narcissique.
NARCISIÁC, -Ă, narcisiaci, -ce, adj. (Livr.) Narcisic. [Pr.: -si-ac] – Narcis1 + suf. -iac.
NARCÍSĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcís s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.
NARÂMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu.
NARĂMZÁT, -Ă adj. v. naramzat.
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanțul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.
NARAȚIÚNE, narațiuni, s. f. Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente într-o desfășurare gradată (și în formă literară); povestire. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (înv.) naráție s. f.] – Din fr. narration, lat. narratio, -onis.
NARÁȚIE s. f. v. narațiune.
NARATÓR, -OÁRE, naratori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Povestitor. – Din lat. narrator, fr. narrateur.
NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.
NARANGÍU, -ÍE, narangii, adj. (Înv. și reg.) Portocaliu; roșu-deschis. [Var.: naramzíu, -íe, nărâmzíu, -íe, nerâmzíu, -íe adj.] – Din tc. narenci.
NARAMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu.
NARÁMZĂ2 s. f. v. naramz.
NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza.
NARAMZÁT, -Ă, naramzați, -te, adj. (Înv. și reg.) Portocaliu; roșu-deschis. [Var.: narămzát, -ă, nerămzát,-ă, nărâmzát, -ă, nărânzát, -ă adj.] – Naramză1 + suf. -at.
NAPOLEÓN, napoleoni, s. m. 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I și, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat și la noi. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, fină, dulce și parfumată. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoléon.
NAPOIÁ vb. I. v. înapoia2.
NAPÁLM s. n. Substanță cu aspect gelatinos, compusă din săruri de aluminiu, din acizi grași etc., care, în amestec cu benzina, servește la fabricarea bombelor incendiare. – Din fr., engl. napalm.
NAP, napi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.
NANOMELÍE s. f. Anomalie congenitală constând din proporțiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre. – Din fr. nanomélie.
NANÍSM s. n. 1. Anomalie caracterizată prin creștere insuficientă în înălțime raportată la media vârstei și a speciei sau a rasei respective. 2. Încetinire sau oprire a creșterii plantelor ca rezultat al unor condiții nefavorabile sau al acțiunii unor agenți patogeni. – Din fr. nanisme.
NÁNĂ, nane, s. f. (Reg.) Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori cu care vorbește despre acestea. – Cf. bg., scr. nana, alb. nanë.
NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a.
NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.