Toate definitiile
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Ne- + antagonic.
NEANIMÁT, -Ă, neanimați, -te, adj. Care este fără viață prin structura sau esența lui; neînsuflețit, inanimat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + animat.
NEANGAJÁT, -Ă, neangajați, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domină lumea actuală. [Pr.: ne-an-] – Ne- + angajat. Cf. fr. non-engagé.
NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Ne- + anexat.
NEANALIZÁBIL, -Ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr.: ne-a-] – Ne- + analizabil (după fr. non-analysable).
NEAMȚOFÍL, -Ă s. m. și f., adj. v. nemțofil.
NEAMȚ, nemți, s. m. (Pop.) German sau austriac. ◊ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ.
NEAMÉSTEC s. n. Faptul de a nu se amesteca; principiu de drept internațional care interzice unui stat sau unui grup de state să se amestece în treburile interne ale altui stat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + amestec.
NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoință; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Ne- + amabil.
NEALTOÍT, -Ă, nealtoiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Ne- + altoit2.
NEALTERÁT, -Ă, nealterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] – Ne- + alterat.
NEALTERÁRE, nealterări, s. f. Acțiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] – Ne + alterare.
NEALTERÁBIL, -Ă, nealterabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu se strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] – Ne- + alterabil.
NEALTĂDÁTĂ adv. (Rar; în expr.) Ca nealtădată = cum nu a mai fost, ca niciodată, ca nicicând. [Pr.: ne-al-] – Ne- + altădată.
NEALINIÉRE, nealinieri, s. f. Neconformare la linia politică a unui partid sau la politica unui stat. [Pr.: ne-a-li-ni-e-re] – Ne- + aliniere. Cf. fr. non-alignement.
NEALINIÁT, -Ă, nealiniați, -te, adj. (Despre țări, state, mișcări) Care duce o politică de nealiniere. [Pr.: ne-a-li-ni-at] – Ne- + aliniat. Cf. fr. non-aligné.
NEALCOÓLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolisé).
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajutorat.
NEAJUTĂTÓR, -OÁRE, neajutători, -oare, adj. Care nu ajută. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajutător.
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajuns.
NEAJÚNGERE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. ♦ Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajungere.
NEAGRÍCOL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ține de agricultură, care nu se folosește în agricultură. 2. (Despre o regiune, o țară) Care nu își sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] – Ne- + agricol (după fr. non-agricole).
NEAGRESIVITÁTE, neagresivități, s. f. Însușirea de a nu fi agresiv. ♦ (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] – Ne- + agresivitate.
NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Ne- + agresiv.
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea agresiunii în relațiile interstatale. ◊ Pact de neagresiune = pact prin care două sau mai multe state se obligă să nu întreprindă nici o acțiune armată între ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-ne] – Ne- + agresiune (după fr. non-agression).
NEAGLUTINÁT, -Ă, neaglutinați, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aglutinat.
NEÁGĂ s. f. sg. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.
NEAFILIÁT, -Ă, neafiliați, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizații, instituții etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at] – Ne- + afiliat (după fr. non-affilié).
NEAFECTÁT, -Ă, neafectați, -te, adj. (Despre oameni și unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, prețios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] – Ne- + afectat.
NEADMISÍBIL, -Ă, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: ne-a-] – Ne- + admisibil.