Toate definitiile
NEGATÓR, -OÁRE, negatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care neagă, combate, contestă (ceva sau pe cineva). – Din fr. négateur.
NEGATIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi negativ. – Din fr. négativité.
NEGATIVÍST, -Ă, negativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de negativism (1), caracteristic negativismului. 2. S. m. și f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism. – Negativ + suf. -ist.
NEGATIVÍSM s. n. 1. Atitudine de ignorare voită sau de respingere sistematică și fără discernământ a ceva care de fapt are și elemente pozitive. 2. Simptom care apare în unele boli mintale și care se caracterizează prin tendința bolnavului de a se împotrivi oricăror solicitări din exterior. – Din fr. négativisme.
NEGATIVÁT, -Ă, negativați, -te, adj. Care a fost încărcat cu electricitate negativă. – V. negativa.
NEGATIVÁRE, negativări, s. f. Acțiunea de a negativa și rezultatul ei. – V. negativa.
NEGATIVÁ, negativez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. – Din negativ.
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.
NEGÁRĂ s. f. v. năgară.
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.
NEG, negi, s. m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.
NEFUNDÁT, -Ă, nefundați, -te, adj. Care nu este bazat, întemeiat pe ceva. [Var.: nefondát, -ă adj.] – Ne- + fundat.
NEFUNCȚIONÁL, -Ă, nefuncționali, -e, adj. 1. Care nu este funcțional. 2. Care nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa. ♦ Nefolositor. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + funcțional (după fr. non-fonctionnel).
NEFRUCTUÓS, -OÁSĂ, nefructuoși, -oase, adj. Care nu dă rezultatele așteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Ne- + fructuos.
NEFRÓZĂ, nefroze, s. f. (Med.) Afecțiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. – Din fr. néphrose.
NEFRÓTIC, -Ă, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. – Din fr. néphrotique.
NEFROSCLERÓZĂ, nefroscleroze, s. f. (Med.) Scleroză renală. – Din fr. néphrosclérose.
NEFROSCLERÓTIC, -Ă, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. – Din fr. néphrosclérotique.
NEFROPTÓZĂ, nefroptoze, s. f. (Med.) Boală caracterizată prin deplasarea rinichiului. – Din fr. néphroptôse.
NEFROPEXÍE, nefropexii, s. f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. – Din fr. néphropexie.
NEFROPATÍE, nefropatii, s. f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.
NEFROPÁT, -Ă, nefropați, -te, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. – Din fr. néphropathe.
NEFRÓN, nefroane, s. n. (Med.) Unitate morfologică și funcțională a rinichiului. – Din fr. néphron.
NEFROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul rinichiului. – Din fr. néphrologie.
NEFROLÓGIC, -Ă, nefrologici, -ce, adj. (Med.) De nefrologie. – Din fr. nephrologique.
NEFROLITOTOMÍE, nefrolitotomii, s. f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. – Din fr. néphrolithotomie.
NEFROGRAFÍE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.
NEFRÍTIC, -Ă, nefritici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi; renal. ♦ Care este folosit în bolile de rinichi. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de nefrită. – Din ngr. nefritikós, lat. nephriticus, fr. néphrétique.
NEFRÍTĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea rinichilor. – Din ngr. nefrítis, fr. néphrite.
NEFRÍPT, -Ă, nefripți, -te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Ne- + fript.