Toate definitiile

NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Ne- + explorat.

NEEXPLORÁBIL, -Ă, neexplorabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. – Ne- + explorabil.

NEEXPLOATÁT, -Ă, neexploatați, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Ne- + exploatat.

NEEXPERIMENTÁT, -Ă, neexperimentați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi lipsește experiența, nedeprins cu...; care are insuficientă experiență; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. – Ne- + experimentat.

NEEXECUTÁRE s. f. Faptul de a nu executa. [Pr.: -eg-ze-] – Ne-+ executare (după fr. non-exécution).

NEEXCITABILITÁTE s. f. Lipsă de excitabilitate; (rar) inexcitabilitate. – Ne- + excitabilitate.

NEEXCITÁBIL, -Ă, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) excitat; (rar) inexcitabil. – Ne- + excitabil.

NEEXACTITÁTE, neexactități s. f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmație inexactă, greșeală, eroare, neadevăr. ♦ Lipsă de punctualitate. [Pr.: -eg-zac-] – Ne- + exactitate.

NEEXÁCT, -Ă, neexacți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. ♦ (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: -eg-zact] – Ne- + exact.

NEEVOLUÁT, -Ă, neevoluați, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Ne- + evoluat.

NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Ne- + evaluat.

NEEUCLIDIÁNĂ adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Ne- + euclidian (după fr. non-eu-clidienne).

NEETANȘEITÁTE, neetanșeități, s. f. Lipsă de etanșeitate. [Pr.: -șe-i-] – Ne- + etanșeitate (după fr. non-étanchéité).

NEETÁNȘ, -Ă, neetanși, -e, adj. Care nu este etanș. – Ne- + etanș (după fr. non-étanche).

NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Ne- + estetic.

NEESENȚIÁL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Ne- + esențial (după engl. non-essential).

NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Ne- + bănuit.

NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (în expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Ne- + băgat.

NEBĂGÁT¹ s. n. (în expr.) Pe nebăgate de (sau în) seamă = fără a (se) observa; pe nesimțite. – Ne- + băgat.

NEBĂGÁRE s. f. (În expr.) (Din) nebăgare de (sau în) seamă = a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență; b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. – Ne- + băgare.

NEAVIZÁT, -Ă, neavizați, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avizat.

NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avere.

NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu).

NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit.

NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizat, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Ne- + autorizat.

NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Ne- + autentic.

NEÁUĂ s. f. v. nea².

NEATÍNS, -Ă, neatinși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost atins de nimeni sau de nimic; p. ext. intact, întreg ♦ Pe care nu-i poți atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Culmi neatinse. [Pr.: ne-a-] Ne- + atins.

NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atestat.

NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care vădește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Ne- + atenție.