Toate definitiile
CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.
CANCANIÉR, -Ă, cancanieri, -e, adj. (Franțuzism) Bârfitor. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cancanier.
CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în unele state. ◊ Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania. 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.
CANCELARIÁT cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Cancelar + suf. -iat. Cf. germ. Kanzellariat.
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. 2. Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor unor șefi de state. – După it. cancellaria.
CANCELLING s. n. (Mar.) Clauză înscrisă într-un contract de transport potrivit căreia se poate anula contractul dacă vasul nu a sosit în portul de încărcare până la termenul convenit [Pr.: chénsăling] – Cuv. engl.
CÁNCER, cancere, s. n. 1. Termen general care denumește diverse forme de tumori maligne ce se caracterizează printr-o înmulțire excesivă a țesuturilor unor organe; neoplasm, rac. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci și bacterii parazite. 3. (În sintagmele) Tropicul Cancerului = Tropicul Racului. Zodia Cancerului = zodia Racului. 4. (Fig.) Flagel. – Din fr., lat. cancer.
CANCERIFÓRM, -Ă, canceriformi, -e, adj. Care are forma unui cancer. – Din fr. cancériforme.
CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj., s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din fr. cancérigène.
CANCERIZÁ, pers. 3 sg. cancerizează, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în cancer. – Din fr. cancériser.
CANCERIZÁRE, cancerizări, s. f. Acțiunea de a (se) canceriza și rezultatul ei. – V. canceriza.
CANCERIZÁT, -Ă, cancerizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe etc.) Afectat de cancer. – V. canceriza.
CANCEROFOBÍE, cancerofobii, s. f. (Med.) Teamă morbidă de cancer. – Din fr. cancérophobie.
CANCEROGENÉZĂ, cancerogeneze, s. f. (Med.) Carcinogeneză. – Cancer + geneză.
CANCEROLÓG, -Ă, cancerologi, -ge, s. m. și f. (Med.) Oncolog. – Cf. fr. cancérologiste.
CANCEROLÓGIC, -Ă, cancerologici, -ce, adj. (Med.) Oncologic. – Din fr. cancérologique.
CANCEROLOGÍE s. f. (Med.) Oncologie. – Din fr. cancérologie.
CANCERÓS, -OÁSĂ, canceroși, -oase, adj. s. m. și f. 1. Adj. De cancer, privitor la cancer. 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de cancer. – Din fr. cancéreux, it. canceroso.
CANCI adv. (Arg.) (Absolut) deloc, nimic. – Din țig. kanč.
CANCIÓC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații. [Var.: cancióg s. n.] – Din magh. kancsó.
CANCIÓG s. n. v. cancioc.
CANCIONEIRO s. n. Culegere de poezii lirice portugheze din sec. XII-XIV. [Pr.: can-siu-năí-ru] – Cuv. port.
CANCIONERO s. n. Culegere de poezii lirice spaniole din secolul al XV-lea. [Pr.: cansionéro] – Cuv. sp.
CÁNDEL s. n. Zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. – Din germ. Kandel[zucker].
CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. – Din fr. candélabre, lat. candelabrum.
CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela.
CANDELÍȚĂ, candelițe, s. f. (Mar.) Nod care servește la prinderea unui obiect. – Candelă + suf. -iță.
CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.
CÁNDIDA1 s. f. Gen de ciuperci care formează micelii și produc diverse infecții, meningită etc. (Candida). – Cuv. lat. (nume științific).
CANDIDÁ2, candidez, vb. I. Intranz. 1. A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. 2. A se prezenta la un examen. ♦ (Fam.) A aspira la un post, la un grad, la o poziție etc. – Din candidat și candidaturi (derivat regresiv). Cf. germ. kandidieren.