Toate definitiile

CAPICHEHÁIE s. f. v. capuchehaia.

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija.

CAPILÁR, -Ă, capilari, -e, adj. 1. Subțire, fin, îngust. ◊ Vase capilare (și substantivat, n. pl.) = cele mai mici vase de sânge, care servesc la hrănirea țesuturilor și stabilesc legătura între vene și artere. 2. Care aparține capilarității, privitor la capilaritate. ◊ Tub capilar = tub îngust în care se manifestă fenomenele de capilaritate. – Din fr. capillaire, lat. capillaris.

CAPILARITÁTE s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi foarte subțiri; ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafața unui lichid. – Din fr. capillarité.

CAPILARÍTĂ, capilarite, s. f. (Med.) Inflamație a vase lor capilare. – Din fr. capilarité.

CAPILAROSCOPÍE s. f. Studiul aspectului vaselor capilare. – Din fr. capillaroscopie.

CAPIȘÓN, capișoane, s. n. Un fel de glugă cu unul sau două colțuri, care atârnă pe spate și care se poate ridica pentru a proteja capul de intemperii. – Din fr. capuchon.

CÁPIȘTE, capiști, s. f. (Înv.) Templu sau altar dedicat zeităților antice; p. ext. biserică de rit neortodox. – Din sl. kapište.

CAPITAL¹, (1) capitaluri, s. n. 1. Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2. Bani, sumă (mare) de bani (investiți într-o afacere). ♦ Capital de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență. – Din fr. capital, germ. Kapital.

CAPITÁL², -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. ◊ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Din fr. capital.

CAPITÁLĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Din fr. capitale.

CAPITÁLBAND s. n. Șiret colorat cu o margine îngroșată, cu care se întărește cotorul unei cărți sau al unui registru. – Din germ. Kapitalband.

CAPITÁLIE s. f. v. capitală.

CAPITALÍSM s. n. Sistem politico-economic care se întemeiază pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și de schimb. – Din fr. capitalisme.

CAPITALÍST, -Ă, capitaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține capitalismului sau care are trăsăturile capitalismului, privitor la capitalism. 2. S. m. și f. Persoană care posedă capital¹ – Din fr. capitaliste.

CAPITALIZÁ, capitalizez, vb. I. Tranz. A transforma ceva în capital¹; a acumula capital¹ ♦ (Impr.) A aduna bani, a strânge avere. – Din fr. capitaliser.

CAPITALIZÁBIL, -Ă, capitalizabili, -e, adj. Care poate fi capitalizat. – Din fr. capitalisable.

CAPITALIZÁRE, capitalizări, s. f. Acțiunea de a capitaliza. – V. capitaliza.

CAPITALIZÁT, -Ă, capilalizați, -te, adj. (Despre bunuri materiale) Transformat în capital¹. – V. capitaliza.

CAPITÁT, -Ă, capitați, -te, adj. (Bot.; despre un organ) Care se termină cu un fel de măciucă. – Din fr. capité.

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.

CAPITĂLÁȘ s. n. Diminutiv al lui capital¹ (3). – Capital¹ + suf. -aș.

CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum.

CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum.

CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Din fr. capitolin, lat. capitolinus.

CAPITONÁ, capitonez, vb. I. Tranz. 1. A căptuși scheletul unei mobile cu lână, câlți, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapisată; a tapisa. 2. A acoperi un perete sau o ușă cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor. – Din fr. capitonner.

CAPITONÁJ, capitonaje, s. n. Capitonare. – Din fr. capitonnage.

CAPITONÁRE, capitonări, s. f. Acțiunea de a capitona; capitonaj. – V. capitona.

CAPITONÁT, -Ă, capitonați, -te, adj. 1. (Despre o mobilă) Tapisat. 2. (Despre o ușă, un perete) Prevăzut cu un strat de material izolator, care împiedică pătrunderea zgomotelor. – V. capitona.