Toate definitiile
CAMBRÁT, -Ă, cambrați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, arcuit. – V. cambra.
CAMBRÉ, cambreuri, s. n. Exercițiu gimnastic (de balet), lent, cu flexiuni înainte, înapoi și laterale ale corpului. – Din fr. cambré.
CAMBRIÁN, -Ă, cambrieni, -e, s. n., adj. 1. Prima perioadă a erei paleozoice (în care au apărut viețuitoarele). 2. Adj. Care se referă la cambrian (1). [Pr.: -bri-an] – Din fr. cambrien.
CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure.
CÁMBULĂ, cambule, s. f. Pește marin cu corpul asimetric, foarte turtit, cu amândoi ochii pe aceeași parte și care trăiește pe fundul apelor, culcat pe partea care nu are ochi (Pleuronectes flesus). – Cf. rus., bg. kambala.
CAMBÚZĂ, cambuze, s. f. Magazie de provizii pe bordul unei nave, amplasată de obicei sub punte. – Din fr. cambuse.
CAMBUZIÉR, cambuzieri, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu administrarea cambuzei pe o navă. 2. Chelner pe vapor. [Pr.: -zi-er] – Din fr. cambusier.
CAMÉE, camee, s. f. 1. Piatră dură (cu multe straturi divers colorate), sculptată în relief cu o figură sau cu un motiv decorativ, folosită ca podoabă. 2. Sculptură monocromă imitând o camee (1). – Din fr. camée.
CAMELEÓN, cameleoni, s. m. 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. Persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări. [Pr.: -le-on] – Din fr. cameléon.
CAMELEÓNIC, -Ă, cameleonici, -ce, adj. (Livr.) Care își schimbă culoarea. ♦ (Despre oameni) Versatil. [Pr.: -le-o-] – Cameleon + suf. -ic.
CAMELEONÍSM s. n. 1. Proprietate a unor reptile de a-și schimba culoarea pielii după culoarea mediului înconjurător. 2. Fig. Schimbare a purtării și a convingerilor cuiva în funcție de împrejurări. [Pr.: -le-o-] – Cameleon + suf. -ism.
CAMELÍD, camelide, s. n. (La pl.) Familie de erbivore rumegătoare cuprinzând cămila, dromaderul și lama; (la sg.) animal din această familie. – Din fr. camélides.
CAMÉLIE, camelii, s. f. Plantă ornamentală originară din China și din Japonia, cu frunze totdeauna verzi și cu flori mari, albe, sau roșii (Camelia japonica) – Din fr. camélia.
CAMELÍNĂ, cameline, s. f. Plantă din familia cruciferelor cu tulpina dreaptă, cu flori galbene și cu fructe mici, folosită în industrie pentru semințele ei bogate în ulei, mai ales la fabricarea săpunului (Camelina sativa). – Din fr. caméline.
CAMELÓTĂ, camelote, s. f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. – Din fr. camelote.
CAMEMBÉRT s. n. Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă. [Pr.: camambér] – Din fr. camembert.
CAMERÁL, -Ă, camerali, -e, adj. 1. Care aparține camerei reprezentative, privitor la camera reprezentativă. 2. (Muz.) De cameră. – Cameră + suf. -al.
CAMERALÍSM s. n. Doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în secolul al XVII-lea. – Din germ. Kammeralismus.
CAMERAMÁN, cameramani, s. m. Asistent al operatorului de imagine; p. gener. operator (secund) de imagine care mânuiește aparatul de filmat. [Var.: camermán s. m.] – Din fr., engl. cameraman.
CÁMERĂ, camere, s. f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ◊ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziție muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran (sau pe un clișeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuși: cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc, unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii și transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spațiu cuprins între pereții mantalei și corpul moluștei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele țări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri și) engl. camera, fr. caméra.
CAMERIÉR, camerieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu care avea grijă de camera de culcare și de îmbrăcămintea stăpânului; fecior, valet. [Pr.: -ri-er] – Din fr. camérier.
CAMERÍST, cameriști, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu care îngrijea camerele dintr-o instituție; odăiaș. – Din cameristă (derivat regresiv).
CAMERÍSTĂ, cameriste, s. f. 1. (Ieșit din uz) Femeie care se afla în serviciul personal al unei doamne. 2. Femeie de serviciu care face curățenie în camerele unui hotel, motel etc. – Din fr. camériste.
CAMERMÁN s. m. v. cameraman.
CAMERTÓN, camertonuri, s. n. Instrument format dintr-un tub sonor, care, prin suflare, emite nota „la”(sau din patru tuburi „sol”, „la”, „re”, „mi”), folosit la acordarea instrumentelor muzicale. – Din germ. Kammerton.
CAMERUNÉZ, -Ă, camerunezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Camerunului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Camerunului sau camerunezilor (1), privitor la Camerun sau la camerunezi. – Din fr. Camerounais.
CÁMFOR s. n. Substanță organică, incoloră, volatilă, cu miros caracteristic și cu gust amar, extrasă din lemnul unui arbore exotic (Cinnamonum camphora) sau fabricată pe cale sintetică și utilizată (sub formă de ulei camforat) în medicină ca stimulent al centrilor nervoși vasomotori și al aparatului respirator și la fabricarea celuloidului. – Din ngr. kámfora.
CAMFORÁT, -Ă, camforați, -te, adj. Care conține camfor. – Camfor + suf. -al. Cf. it. canforato.
CAMFÓRCĂ, camforci, s. f. (Reg.) Suport metalic mobil sau mică sobă portativă pe care se așază un vas cu mâncare sau un instrument pentru a fi încălzite. – Din rus. kamforka.
CÁMGARN s. n. Stofă de calitate superioară, din fire netede de lână, cu o țesătură specială. – Din germ. Kammgarn.