Toate definitiile
CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka.
CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion.
CAMIONAGÍU, camionagii, s. m. Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri și de obiecte cu ajutorul unui camion; camionar. [Pr.: -mi-o-] – Camion + suf. -agiu.
CAMIONÁJ, camionaje, s. n. 1. Transport de mărfuri efectuat cu camioane, camionete etc. 2. Serviciu sau întreprindere de transport cu camioane. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. camionnage.
CAMIONÁR, camionari, s. m. Camionagiu. [Pr.: -mi-o-] – Camion + suf. -ar.
CAMIONÉTĂ, camionete, s. f. Autocamion de dimensiuni reduse; autocamionetă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. camionnette.
CAMIZÓL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. – Din fr. camisole.
CAMOHÁS s. n. (Înv.). Un fel de stofă de mătase orientală. – Din ngr. kamuhás.
CAMÓRRA s. f. Mafia napolitană. – Cuv. it.
CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din fr. camper.
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec.
CAMPAMÉNT, campamente, s. n. Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi; tabără (1); (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – Din fr. campement.
CAMPANÉLĂ, campanele, s. f. (Rar) Clopoțel. – Din it. campanella, fr. campanelle.
CAMPÁNIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operațiilor executate de forțele armate ale unei țări sau de o parte a lor, pe un câmp de luptă, într-o anumită perioadă de timp, cu scopuri strategice parțiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat să fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strânge pentru a nu ocupa loc în timpul zilei sau pentru a fi mai ușor transportat. 2. Acțiune organizată după un anumit plan, în vederea realizării unor sarcini politice, sociale etc., într-o anumită perioadă de timp; p. ext. timpul cât durează această acțiune. Campanie electorală. Campanie agricolă. ◊ Campanie de presă = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate în presă, în favoarea sau împotriva unei situații, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.
CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile.
CAMPANULACÉE s. f. pl. Familie de plante erbacee din regiunile temperate și subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple și flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoțel. – Din fr. campanulacées.
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.
CAMPING, campinguri, s. n. Suprafață de teren (la șes, deal sau munte) pe care sunt instalate corturi sau baracamente pentru turiști. ♦ Faptul de a trăi în aer liber, sub cort. [Pr.: chémping] – Din engl., fr. camping.
CAMPIÓN, -OÁNĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, mondială, olimpică). 2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pr.: -pi-on] – Din it. campione.
CAMPIONÁT, campionate, s. n. 1. Competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situația, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – Din it. campionato.
CÁMPOS s. n. pl. Nume dat savanei din platourile braziliene. [Pr.: cámpuș] – Cuv. port.
CÁMPUS, campusuri, s. n. Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc. – Din engl. campus.
CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi și a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler.
CAMUFLÁJ, camuflaje, s. n. Camuflare; (concr.) material întrebuințat pentru a camufla. – Din fr. camouflage.
CAMUFLÁRE, camuflări, s. f. Acțiunea de a (se) camufla; camuflaj. – V. camufla.
CAMUFLÁT, -Ă, camuflați, -te, adj. Ascuns vederii inamicului. ♦ (Despre o sursă de lumină) Acoperit (ca să nu străbată razele în timpul nopții). ♦ Fig. Deghizat, mascat. – V. camufla.
CANÁ s. f. v. canea.
CANABICULTÓR, canabicultori, s. m. Cultivator de cânepă indiană. – Canabi[s] + [agri]cultor.
CANABINACÉE, canabinacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip cânepa; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cannabinacées.
CANÁBIS s. n. 1. (Livr.) Cânepă indiană (Cannabis indica). 2. Stupefiant extras din canabis (1). – Din fr., engl. cannabis.