Toate definitiile
CÁLUS subst. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ◊ Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din fr. calus.
CALUSÁRE, calusări, s. f. (Biol.) Formare a calusului. – De la calus.
CALVADÓS s. n. Rachiu distilat din cidru. – Din fr. calvados.
CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.
CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.
CALVINÉSC, -EÁSCĂ, calvinești, adj. Calvin (1). – Calvin + suf. -esc.
CALVINÍSM s. n. Doctrină protestantă întemeiată în sec. XVI de Calvin. – Din fr. calvinisme.
CALVINÍST, -Ă, calviniști, -ste, adj., s. m. și f. Calvin. – Din fr. calvinisme.
CALVINIZÁ, calvinizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să treacă sau a trece la calvinism. – Calvin + suf. -iza.
CALVINIZÁRE s. f. Faptul de a (se) calviniza. – V. calviniza.
CALVIȚÍE s. f. (Livr.) Chelie (1), pleșuvie – Din fr. calvitie, lat. calvities.
CALÝPSO s. n. Dans modern în doi timpi, originar din Jamaica. – Din engl. calypso.
CAM adv. 1. Aproximativ, aproape. Cam pe vremea aceea trăia bunicul. ♦ Oarecum, întrucâtva. Căsătoria s-a făcut cam pe ascuns. 2. Destul de...; prea. Vremea e cam rece. Haina e cam lungă. – Din camai (înv. „și mai” < lat.).
CAMAIÉU, camaieuri, s. n. 1. (Pict.) Grisai. 2. Gravură (în lemn) realizată pe tonurile aceleiași culori. – Din fr. camaïeu.
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.
CAMARADERÉSC, -EÁSCĂ, camaraderești, adj. De camarad, privitor la camarad; p. ext. prietenesc. – Camaraderie + suf. -esc.
CAMARADERÉȘTE adv. În felul camarazilor, colegial; p. ext. prietenește, loial. – Camaraderie + suf. -ește.
CAMARADERÍE, camaraderii, s. f. Legătură prietenească; colegialitate – Din fr. camaraderie.
CAMARÍLĂ, camarile, s. f. Curteni din anturajul unui rege sau al unui șef de stat, care influențează politica statului în interesul lor personal. – Din fr. camarilla.
CAMARÓT, camaroți, s. m. (Mar.) Ospătar pe o navă. – Din sp. camarotero.
CÁMĂ, came, s. f. Proeminență sau șanț pe suprafața unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came.
CÁMĂNĂ, camene, s. f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit și de care se pot prinde greutăți de plumb. – Din sl. kamenĩ „piatră”.
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. – Din sl. kamata.
CAMBIÁL, -Ă, cambiali, -e, adj. Privitor la cambie, de cambie. [Pr.: -bi-al] – Din it. cambiale, fr. cambial.
CÁMBIE, cambii, s. f. Act, document prin care cel care-l semnează se obligă să plătească necondiționat, la un anumit termen și într-un anume loc, o sumă de bani. – Din it. cambio.
CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.
CÁMBIUM s. n. v. cambiu.
CAMBODGIÁN, -Ă, cambodgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cambodgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cambodgiei sau cambodgienilor (1), privitor la Cambodgia sau la cambodgieni. [Pr.: -gi-an] – Din fr. Cambodgien.
CAMBRÁ, cambrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curba, a (se) îndoi în formă de arc; a (se) arcui. – Din fr. cambrer.
CAMBRÁRE, cambrări, s. f. Acțiunea de a (se) cambra și rezultatul ei. – V. cambra.