Toate definitiile
CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.
CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.
CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.
CALOMNIÓS, -OÁSĂ, calomnioși, -oase, adj. Care cuprinde o calomnie; defăimător, clevetitor, calomniator (2). [Pr.: -ni-os] – Din fr. calomnieux, lat. calumniosus.
CALONÉȚ, caloneți, s. m. Unealtă manuală în formă de scândurică netedă și subțire, folosită la împletitul plaselor pescărești. – Et. nec.
CALÓRIC, -Ă, calorici, -ce, adj. De căldură, referitor la căldură. – Din fr. calorique.
CALORICITÁTE, caloricități, s. f. (Biol.) Proprietate a corpurilor de a genera și păstra căldura. – Din fr. caloricité.
CALORÍE, calorii, s. f. Unitate de măsură egală cu cantitatea de căldură care ridică temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5 la 20,5 °C; unitate de măsură care indică valoarea energetică a unui aliment. ◊ (Fiz.) Calorie mare = kilocalorie. – Din fr. calorie.
CALORIFÉR, -Ă, caloriferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă căldură. 2. S. n. Instalație de încălzire producătoare de căldură (cu aburi, apă caldă sau aer cald); p. restr. radiator al unei astfel de instalații. – Din fr. calorifère.
CALORIFERÍST, caloriferiști, s. m. Muncitor care repară și întreține calorifere. – Calorifer + suf. -ist.
CALORÍFIC, -Ă, calorifici, -ce, adj. Care produce căldură. ◊ Putere calorifică = cantitate de căldură dezvoltată de un kilogram de combustibil când arde complet. – Din fr. calorifique, lat. calorificus.
CALORIFÚG, -Ă, calorifugi, -ge, adj., s. n. (Material) rău conducător de căldură; termoizolant. – Din fr. calorifuge.
CALORIGÉN, -Ă, calorigeni, -e, adj. Care produce căldură. – Din fr. calorigène.
CALORIMÉTRIC, -Ă, calorimetrici, -ce, adj. Care aparține calorimetriei, privitor la calorimetrie. – Din fr. calorimétrique.
CALORIMETRÍE s. f. Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităților de căldură. – Din fr. calorimétrie.
CALORIMÉTRU, calorimetre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantităților de căldură produse sau absorbite de corpuri. – Din fr. calorimètre.
CALORIZÁ, calorizez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A aluminiza. – Din fr. caloriser.
CALORIZATÓR, calorizatoare, s. n. Schimbător de căldură folosit la încălzirea zemii de difuzie în fabricile de zahăr. – Din fr. calorisateur.
CALÓS, -OÁSĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului mare. – Din fr. calleux, lat. callosus.
CALOSÓMĂ, calosome, s. f. Insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau negricioasă (Calosoma sycophanta). – Din (numele științific) lat. Calosoma.
CALÓTĂ, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan. 2. Boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; p. ext. piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică. 4. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului. 5. (În sintagma) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene. 6. (În sintagma) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți. – Din fr. calotte.
CALÓZĂ s. f. (Biol.) Substanță care se depune pe plăcile capilarelor sau pe membranele vaselor liberiene, formând calusul (2). – Din fr. callose.
CALOZITÁTE, calozități, s. f. Întărire și îngroșare a pielii. – Din fr. callosité.
CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din tc. kalp.
CALPÁC, calpace, s. n. (Înv.) Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul și boierii mari (mai târziu și negustorii străini). ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak.
CALPUZÁN, -Ă, calpuzani, s. m. și f. (Înv.) Falsificator de bani. ♦ Fig. Om rău, ticălos. – Din tc. kalpazan.
CALTABÓȘ, caltaboși, s. m. Un fel de cârnat făcut din măruntaie de porc amestecate cu orez și cu mirodenii. [Var.: cartabóș s. m.] – Et. nec.
CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Din ngr. kaltsodéta.
CALÚP, calupuri, s. n. (Pop.) 1. Calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie. 2. Bucată (de săpun, de brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată. 3. Bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care servește la executarea unor pavaje – Din tc. kalıp.