Toate definitiile
MOZOLÍT, -Ă, mozoliți, -te, adj. (Reg.) Murdar; prost spălat. – V. mozoli.
MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica.
MRĂNIȚÓS, -OÁSĂ, mrănițoși, -oase, adj. (Despre pământ) Peste care s-a împrăștiat mraniță; îngrășat cu mraniță. – Mraniță + suf. -os.
MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț; p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. P. anal. (Adesea la pl.) Pânză de păianjen. [Var.: mréjă s. f.] – Din sl. mrĕža.
MRÉJĂ s. f. v. mreajă.
MREJÍ, mrejesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împleti mreje. ♦ Fig. A umbla cu intrigi. – Din mreajă.
MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană. – Mreană + suf. -uță.
MOLETIÉRĂ, moletiere, s. f. Obiect de îmbrăcăminte militară format dintr-o fâșie de stofă, cu care se înfășoară pulpa piciorului, peste pantalon, de la gleznă până sub genunchi. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. molletière.
MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [Prez. ind. și: molfăiesc] – Formație onomatopeică.
MOLFĂIÁLĂ, molfăieli, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-ia-] – Molfăi + suf. -eală.
MOLFĂÍRE, molfăiri, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – V. molfăi.
MOLFĂÍT s. n. Acțiunea de a molfăi și rezultatul ei; zgomot produs de cel care molfăie; molfăială, molfăire, molfăitură. [Pr.: -fă-it] – V. molfăi.
MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.
MOLIBDÁT, molibdați, s. m. Sare a acidului molibdenic. – Din fr. molybdate.
MOLIBDÉN s. n. Metal de culoare albă-argintie, lucios și maleabil, inoxidabil la temperatura obișnuită, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din fr. molybdène.
MOLIBDÉNIC adj. (În sintagma) Acid molibdenic = acid oxigenat al molibdenului. – Molibden + suf. -ic.
MOLIBDENÍT s. n. Sulfură naturală de molibden, de culoare plumburie, cristalizată, din care se extrage molibdenul. [Var.: molibdenítă s. f.] – Din fr. molybdénite.
MOLIBDENÍTĂ s. f. v. molibdenit.
MOLICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, molicei, -ele, adj. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui moale; molișor. – Moale + suf. -icel, -icea, -icică.
MOLICIÚNE, moliciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; p. ext. obiect care are această însușire. 2. Lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; p. ext. viață ușuratică. 3. Intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață. 4. Stare de calm; destindere. – Moale + suf. -iciune.
MOLÍD, molizi, s. m. Arbore rășinos, înalt până la 50 de metri, cu coroana piramidală, cu tulpina dreaptă și cu frunzele în patru muchii, ascuțite (Picea excelsa). [Var.: molíft, (pop.) molídv s. m.] – Cf. alb. molikë.
MOLIDÍȘ, molidișuri, s. n. Pădure de molizi (sau în care predomină molidul); loc unde cresc molizi. [Var.: (pop.) molidviș s. n.] – Molid + suf. -iș.
MOLÍDV s. m. v. molid.
MOLIDVÍȘ s. n. v. molidiș.
MÓLIE, molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale căror larve rod lucrurile de origine vegetală sau animală. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casă = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenușiu, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = găselniță1. – Din sl. molĩ.
MOLÍFT s. m. v. molid.
MOLÍFTĂ s. f. v. molitvă.
MÓLIMĂ, molime, s. f. (Pop.) Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie; p. ext. boală care atacă un număr mare de plante. – Din ngr. mólema.
MOLIPSEÁLĂ, molipseli, s. f. (Rar) Molipsire. – Molipsi + suf. -eală.
MOLIPSÍ, molipsesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A (se) îmbolnăvi prin contaminare; a (se) contamina. 2. Fig. A se lăsa influențat de cineva sau a influența pe cineva (în rău). – Din ngr. mólepsa (aor. lui molévo).