Toate definitiile

MOTILITÁTE, motilități, s. f. (Fiziol.) Proprietate a unor organe cu musculatura netedă de a efectua mișcări de contracție și de relaxare; motricitate. – Din fr. motilité.

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

MOTIVÁBIL, -Ă, motivabili, -e, adj. Care poate fi motivat. – Motiva + suf. -bil.

MOTIVÁRE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare. ♦ Spec. Bilet prin care se justifică absențele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – V. motiva.

MOTIVÁT, -Ă, motivați, -te, adj. 1. Care se justifică printr-un motiv. 2. (Psih.) Care se produce în vederea unui scop. – V. motiva.

MOTIVÁȚIE, motivații, s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. – Din fr. motivation.

MOTIVAȚIONÁL, -Ă, motivaționali, -e, adj. Care servește de motivație; cu motivație. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. motivational.

MOTO¹- Element de compunere care înseamnă „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. – Din fr. moto-.

MOTOÁȘCĂ, motoaște, s. f. (Reg.) Boccea mică, legăturică făcută dintr-o basma cu capetele înnodate, în care se țin sau se transportă obiecte mărunte. – Din ucr. motočka.

MOTOBÁL s. n. Joc sportiv de echipe, în care mingea este lovită de sportivi de pe motocicletă sau cu motocicleta și introdusă în poarta adversarului. – Din fr. motoball.

MOTOBLINDÁT, motoblindate, s. n. Autovehicul blindat care se mișcă pe pneuri sau pe șenile, dotat cu armament și folosit pe câmpul de luptă. – Moto¹- + blindat.

MOTÓC, motoci, s. m. (Reg.) Motan. – Cf. motan.

MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el.

MOTOCICLÍSM s. n. Ramură sportivă care se practică pe motociclete (cu două sau cu trei roti) împărțite în clase după capacitatea cilindrică. – Din fr. motocyclisme.

MOTOCICLÍST, -Ă, motocicliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care conduce o motocicletă; sportiv care practică motociclismul. 2. Adj. Care aparține motocicliștilor (1) sau motociclismului, privitor la motocicliști sau la motociclism; care folosește motocicleta. – Din fr. motocycliste.

MOTOCÍCLU, motocicluri, s. n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar, cu două) care are ghidonul fixat pe roata directoare din față. 2. (Înv.) Motocicletă. – Din fr. motocycle.

MOTOCOMPRESÓR, motocompresoare, s. n. Agregat constituit dintr-un compresor și un motor cu benzină sau electric, montate pe un cadru cu una sau cu două osii, folosit pe șantiere și în ateliere pentru producerea aerului comprimat. – Din fr. motocompresseur, rus. motokompresor.

MOTOCOSITOÁRE, motocositori, s. f. Cositoare mecanică. – Moto¹- + cositoare.

MOTOCRÓS, motocrosuri, s. n. Cursă de motociclism care se desfășoară pe teren accidentat și în care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, după capacitatea cilindrică a motocicletei. ◊ Motocros nautic = cursă care se desfășoară pe apă, cu ambarcații speciale, pe trasee în circuit sau în linie dreaptă; motonautică. – Din fr. moto-cross.

MOTOCROSÍST, motocrosiști, s. m. Sportiv specializat în cursele de motocros. – Motocros + suf. -ist.

MOTOCULTÚRĂ, motoculturi, s. f. Agricultură mecanizată. – Din fr. motoculture.

MOTODRÓM, motodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru exerciții de conducere auto și curse; autodrom. – Moto¹- + [aero]drom.

MOTOFLÉTE, motofleți, s. m. (Reg.) Om neîndemânatic, moale, prost, nătâng. – Cf. mototol, nătăflete.

MOTOFRÉZĂ, motofreze, s. f. Mașină agricolă echipată cu motor și un disc cu cuțite care pregătește pământul pentru cultură. – Moto¹- + freză.

MOTOFURGONÉT s. n. v. motofurgonetă.

MOTOFURGONÉTĂ, motofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată; autofurgonetă. [Var.: motofurgonét s. n.] – Moto¹- + furgonetă.

MOTOLÓG, -OÁGĂ, motologi, -oage, s. m. și f. (Reg.) Om greoi la minte; tont, prost. – Cf. mototol.

MOTOMECANIZÁRE, motomecanizări, s. f. Mecanizare făcută cu ajutorul motoarelor. – Moto¹- + mecanizare. Cf. fr. motomecaniser.

MOTOMECANIZÁT, -Ă, motomecanizați, -te, adj. Prevăzut cu mijloace proprii de tracțiune auto. – Moto¹- + mecanizat. Cf. it. motoméccanizzato.

MOTOMITRALIÉRĂ, motomitraliere, s. f. Autovehicul special, armat cu una sau cu mai multe mitraliere. [Pr.: -li-e-] – Moto¹- + mitralieră.