Toate definitiile

MONITORIZÁ, monitorizez, vb. I. Tranz. A supraveghea prin intermediul monitorului² (2) sau al altui aparat specializat. – Monitor² + suf. -iza (după engl. monitor).

MONITORIZÁRE, monitorizări, s. f. Acțiunea de a monitoriza. – V. monitoriza.

MONITORIZÁT, -Ă, monitorizați, -te, adj. Care este pus sub supravegherea monitorului² (2) sau a altui aparat specializat. – V. monitoriza.

MONIȚIÚNE, monițiuni, s. f. (Livr.) Avertisment dat de un reprezentant al Bisericii catolice; p. gener. observație, mustrare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. monition, it. monizione.

MONO¹- Element de compunere cu sensul de „unic”, „singur”, „o dată”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. mono-.

MONO² adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono.

MONOACHÉNĂ, monoachene, s. f. Fruct format dintr-o singură achenă. [Pr.: -no-a-] – Mono- + achenă.

MONOACÍD, -Ă, monoacizi, -de, adj. (Despre acizi) Care are în moleculă un singur atom de hidrogen. [Pr.: -no-a-] – Din fr. monoacide.

MONOARTICULÁR, -Ă, monoarticulari, -e, adj. (Anat.) Cu o singură articulație. [Pr.: -no-ar-] – Din fr. monoarticulaire.

MONOATÓMIC, -Ă, monoatomici, -ce, adj. (Despre molecule) Format dintr-un singur atom; (despre corpuri) cu molecule formate dintr-un singur atom. [Pr.: -no-a-] – Din fr. monoatomique.

MONOÁX, -Ă, monoacși, -xe, adj. (Tehn.) Care are un singur ax (1). [Pr.: -no-ax] – Din fr. monoaxe.

MONOBÁZIC, -Ă, monobazici, -ce, adj. (Despre acizi) Care are în molecula lui un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un metal și formând numai o singură serie de săruri. – Din fr. monobasique.

MONOBLEPSÍE, monoblepsii, s. f. Defect al vederii care constă în neputința de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. – Din fr. monoblepsie.

MONOBLÓC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.

MONOBRĂZDÁR, monobrăzdare, adj., s. n. (Plug) cu un singur brăzdar. – Mono- + brăzdar.

MONOCAMERÁL, -Ă, monocamerali, -e, adj. (Despre sistemul politic și legislativ din unele state) Cu o singură cameră (III) – Din fr. monocamérale.

MONOCAMERALÍSM s. n. Sistem politic bazat pe adunarea monocamerală. – Din fr. monocaméralisme.

MONOCÁRP, -Ă, monocarpi, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care înflorește și face fruct o singură dată în timpul vieții. – Din fr. monocarpe.

MONOCARPELÁR, -Ă, monocarpelari, -e, adj. (Bot.; despre flori) Care are gineceul format dintr-o singură carpelă. – Din fr. monocarpellaire.

MONOCELULÁR, -Ă, monocelulari, -e, adj. (Despre organisme) Care este format dintr-o singură celulă; unicelular. – Mono- + celular.

MONOCÉR, monoceri, s. m. Animal (fabulos) cu un singur corn. – Din fr. monocère.

MONOCÍCLIC, -Ă, monociclici, -ce, adj. (Biol.; despre unele specii) Care prezintă o singură perioadă de înmulțire pe an. – Din fr. monocyclique.

MONOCILÍNDRIC, -Ă, monocilindrici, -ce, adj. (Despre motoare, compresoare) Cu un singur cilindru. – Din fr. monocylindrique.

MONOCINÉTIC, -Ă, monocinetici, -ce, adj. (Fiz.; despre fascicule) Care este format din particule cu aceeași viteză. – Din fr. monocinétique.

MONOCÍP, monocipuri, s. n. (Electron.) Circuit integrat cu schemă electrică la comandă, realizat după o tehnologie de proiectare tipizată. – Din engl. monochip.

MONOCÍT, monocite, s. n. Tip de globulă albă, monocelulară, de dimensiuni mari. [Var.: monocítă s. f.) – Din fr. monocyte.

MONOCÍTĂ s. f. v. monocit.

MONOCITÓZĂ, monocitoze, s. f. (Med.) Boală caracterizată prin creșterea monocitelor din sânge. – Din fr. monocytose.

MONOCLÁT, -Ă, monoclați, -te, adj., s. m. (Bărbat) care poartă monoclu. – Din monoclu.

MONOCLINÁL, -Ă, monoclinali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre structuri geologice cutate) Care aparține unui singur flanc cutat. 2. S. n. Succesiune de straturi care prezintă aceeași înclinare și același sens. – Din fr. monoclinal.