Toate definitiile
MONÁC s. m. v. monah.
MONADÉLF, monadelfe, adj. (Bot.; despre androceul florii) Care are toate staminele unite prin filamentele lor, formând o coloană. – Din fr. monadelphe.
MONADOLOGÍE s. f. (Fil.; rar) Teorie a monadelor. – Din fr. monadologie.
MONÁH, monahi, s. m. Călugăr. [Var.: monác s. m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.
MONAHÁL, -Ă, monahali, -e, adj. Care aparține monahului, specific monahului sau vieții de monah; călugăresc, monahicesc. – Monah + suf. -al.
MONAHICÉSC, -EÁSCĂ, monahicești, adj. Monahal. – Monah + suf. -icesc.
MONAHÍE1 s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.
MONAHÍE2, monahii, s. f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi.
MONÁNDRĂ, monandre, adj. (Bot.; despre flori) Care are o singură stamină. – Din fr. monandre.
MONÁRC s. m. v. monarh.
MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.
MONARHÍSM s. n. Doctrină politică a partizanilor monarhiei (1). – Din fr. monarchisme.
MONARHÍST, -Ă, monarhiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care aparține monarhiei (1), privitor la monarhie, care susține monarhia; care se bazează pe monarhie. 2. S. m. și f. Adept, partizan al monarhiei; regalist. – Din fr. monarchiste.
MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.
MONASTÍRE s. f. v. mănăstire.
MONASTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.
MONAZÍT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pământuri rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie. – Din fr. monazite.
MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți. – Din fr. mondain.
MONDENITÁTE, mondenități, s. f. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene. ♦ Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă. – Din fr. mondanité (după modern).
MONDIÁL, -Ă, mondiali, -e, adj. Care aparține lumii întregi, privitor la lumea întreagă; răspândit, cunoscut în toată lumea; care antrenează și interesează lumea întreagă. ♦ La care participă întreaga lume (sau majoritatea țărilor). [Pr.: -di-al] – Din fr. mondial.
MONDIALIZÁ, mondializez, vb. I. Tranz. A extinde la scară mondială. [Pr.: -di-a-] – Din fr. mondialiser.
MONDIALIZÁRE, mondializări, s. f. Acțiunea de a mondializa. [Pr.: -di-a-] – V. mondializa.
MONDIALIZÁT, -Ă, mondializați, -te, adj. Care s-a extins la scară mondială. [Pr.: -di-a-] – V. mondializa.
MONDÍR s. n. v. mundir.
MONDIRÁȘ s. n. v. mundiraș.
MONDOECONOMÍE s. f. Economie mondială; cosmoeconomie. – Mondo- (< fr. monde) + economie.
MONDORÁMĂ, mondorame, s. f. Emisiune (3), rubrică (2) ce oferă o viziune de ansamblu asupra evenimentelor de pe glob. – Mondo- (< fr. monde)+ [pano]ramă.
MONEGÁSC, -Ă, monegaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a principatului Monaco sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține principatului Monaco sau populației lui, privitor la acest principat sau la populația lui. – Din fr. monégasque, it. monegasco.
MONÉRĂ, monere, s. f. (Biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. – Din fr. monère.
MONITORIÁL adj. (În sintagma) Sistem monitorial = metodă pedagogică de predare prin monitori2 (1). [Pr.: -ri-al] – Din engl., fr. monitorial.