Toate definitiile
IVÍ, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.
IVÍRE s. f. Faptul de a se ivi; apariție, iveală. – V. ivi.
IVORÍN s. n. Fildeș fabricat sintetic. – Din fr. ivoirin.
IVÓRIU s. n. 1. Fildeș. 2. (Anat.) Dentină. – Din fr. ivoire.
IZ, izuri, s. n. Miros deosebit, specific, aromă particulară. ♦ Spec. Miros (și gust) neplăcut. – Din magh. íz.
ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.
IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.
IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.
IZBĂVÍT, -Ă, izbăviți, -te, adj. (Pop.) Scăpat, salvat; mântuit. – V. izbăvi.
IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.
IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.
IZBÂNDITÓR, -OÁRE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor.
IZBÉLIȘTE s. f. (pop.; în expr.) (A lăsa) de izbeliște = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere. – Izbi + suf. -eliște.
IZBÍ, izbesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violență; a (se) trânti. ♦ Tranz. și refl. A (se) arunca cu putere; a (se) azvârli. 2. Tranz. (Despre lumină) A cădea cu putere, a lovi drept în față, în ochi. 3. Tranz. A ataca. 4. Tranz. Fig. A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi. – Din sl. izbiti.
IZBÍRE, izbiri, s. f. Acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire. – V. izbi.
IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.
IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.
IZBÚC, izbucuri, s. n. Izvor de apă cu debit intermitent. – Et. nec.
IZBUCNÍ, izbucnesc, vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc și cu putere; a se arăta deodată; p. ext. a țâșni. 2. (Despre sunete, vorbe etc.; la pers. 3) A se porni deodată și cu intensitate, a se auzi deodată. [Var.: zbucní vb. IV] – Din bg. izbukna.
IZBUCNÍRE, izbucniri, s. f. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – V. izbucni.
IZBUTÍ, izbutesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. – Et. nec.
IZBUTÍRE s. f. Acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, reușită, izbândă. – V. izbuti.
IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. – V. izbuti.
IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. Tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din sl. izgoniti.
IZGONÍRE s. f. Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – V. izgoni.
IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.
IZMÁNĂ, izmene, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s. f.] – Din bg. izmeni.
ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ◊ Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica). – Et. nec.
IZMEÁNĂ s. f. v. izmană.
IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (Fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretențioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. – Izmeni + suf. -eală.