Toate definitiile

RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. – V. recalifica.

RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

RECENSĂMẤNT, recensământuri, s. n. Operație administrativă care constă în înregistrarea statistică a populației, a animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune dată; catagrafie. [Pl. și: recensăminte] – Din fr. recensement.

RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.

RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.

RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către aceeași persoană a unei noi infracțiuni. 2. (Med.), Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

RECITÍRE, recitiri, s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

RECLASIFICÁRE, reclasificări, s. f. Acțiunea de a reclasifica. – V. reclasifica.

RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelege, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer.

RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

RECREÁRE², recreări, s. f. Acțiunea de a recrea² și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea².

RECREÉRE s. f. v. recreare¹.

RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

RECURÉNT¹, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.