Toate definitiile
RAȘCHÉTĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
RAȘÉL, rașele, s. n. Mașină de tricotat, echipată cu două sisteme de ace cu limbă, cu ajutorul căreia se obțin tricoturi din urzeală cu legături caracteristice. – Et. nec.
RÁȘPĂ s. f. v. rașpel.
RÁȘPĂL s. n. v. rașpel.
RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.
RÁȘPIL s. n. v. rașpel.
RÁȘPILĂ s. f. v. rașpel.
RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.
RATÁRE, ratări, s. f. Acțiunea de a (se) rata și rezultatul ei; nereușită. – V. rata.
RATÁT, -Ă, ratați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu a izbutit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare. ♦ (Despre acțiuni) Nereușit, neizbutit. – V. rata.
RATATINÁRE s. f. Tulburare de nutriție caracterizată prin reducerea în dimensiuni și zbârcirea celulelor ca urmare a pierderii apei intercelulare. – După fr. ratatiner.
RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. – Din germ. Rate.
RÁTEȘ, rateșe, s. n. (Reg.; înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: rátoș s. n.] – Din ucr. ratuś.
RATÉU, rateuri, s. n. 1. Defect în funcționarea unor motoare datorită căruia arderea combustibilului se face incomplet, producând o explozie falsă, care nu poate pune motorul în mișcare; p. ext. pocnetul care însoțește falsa explozie. 2. Încercare nereușită de a trage un foc de armă sau de a aprinde un explozibil. – Din fr. raté.
RATICÍD, -Ă, raticizi, -de, adj., s. n. (Substanță toxică) care stârpește șoarecii. – Din fr. rat „șoarece”, prin apropiere de cuvinte ca insecticid, bactericid.
RATIÉRĂ, ratiere, s. f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, cu ajutorul căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ratière.
RATIFICÁT, -Ă, ratificați, -te, adj. Care a fost aprobat, supus operației de ratificare. – V. ratifica.
RATIFICÁȚIE, ratificații, s. f. Ratificare. – Din fr. ratification.
RATINÁ, ratinez, vb. I. Tranz. (Text.) A da un aspect buclat feței unei țesături. – Din fr. ratiner.
RATINÁRE, ratinări, s. f. Operație de finisare prin care fibrele scămoșate de pe suprafața țesăturilor de lână se strâng și se răsucesc în noduri sau se ordonează în valuri. – V. ratina.
RATINÁT, -Ă, ratinați, -te, adj. (Despre țesături) Cu aspect buclat. – V. ratina.
RÁTOȘ s. n. v. rateș.
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.
REDEFINÍRE, redefiniri, s. f. Acțiunea de a redefini. – V. redefini.
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. (Rar) Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.
REDESCHÍDE, redeschíd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) deschide din nou. ♦ Refl. Fig. (Despre școli, instituții, întreprinderi) A-și relua activitatea întreruptă pentru un timp. – Re1- + deschide.
REDESCHÍDERE, redeschideri, s. f. Acțiunea de a (se) redeschide și rezultatul ei. – V. redeschide.
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Re1- + descoperi.
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.