Toate definitiile
RÁRA adv. (Rar) Încet, domol, pe îndelete. – Rar + suf. -a.
RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction.
RAREFIÁNT, -Ă, rarefianți, -te, adj. Care rarefiază, rărește. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. raréfiant.
RAREFIÁT, -Ă, rarefiați, -te, adj. (Despre gaze) Cu densitate micșorată; rărit. [Pr.: -fi-at] – V. rarefia.
RAREFIÉRE, rarefieri, s. f. Acțiunea de a (se) rarefia și rezultatul ei; rarefacție. ♦ Rărire patologică a unui țesut organic. [Pr.: -fi-e-] – V. rarefia.
RÁREORI adv. Câteodată, uneori, nu prea des (în timp). – Rar(e) + ori.
RARESCÉNT, -Ă, rarescenți, -te, adj. (Rar) Care se rarefiază. – Din fr. rarescent.
RARIFICÁ, rarífic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. – Cf. rar, rarefia.
RARIFICÁRE, rarificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a rarifica și rezultatul ei. – V. rarifica.
RARIFICÁT, -Ă, rarificați, -te, adj. (Rar) Rarefiat, rărit. – V. rarifica.
RARÍSIM, -Ă, rarisimi, -e, adj. Care se găsește (sau se întâmplă) foarte rar, cu totul neobișnuit. – Din fr. rarissime.
RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.
RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
RASÁT, -Ă, rasați, -te, adj. (Livr.) De rasă, de soi; p. ext. select. Cal rasat. – Din fr. racé.
RASCÓLNIC, -Ă, rascolnici, -ce, s. m. și f. Adept al unei secte religioase din Rusia, care s-a separat de Biserica ortodoxă oficială la mijlocul sec. XVII. – Din rus. raskol'nik.
RASEOLOGÍE s. f. (Rar) Parte a antropologiei care studiază rasele omenești. [Pr.: -se-o-] – Din rasă1.
RASIÁL, -Ă, rasiali, -e, adj. Care aparține rasismului, privitor la rasism. [Pr.: -si-al] – Din fr. racial.
RASÍSM s. n. Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. – Din fr. racisme. Cf. rus. rasizm.
RASÍST, -Ă, rasiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Rasial. 2. S. m. și f. Adept al rasismului. – Din fr. raciste. Cf. rus. rasist.
RASOLÍ, rasolesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face un lucru de mântuială, a lucra superficial. – Din [a da] rasol.
RASOLÍT, -Ă, rasoliți, -te, adj. (Fam.) Făcut în grabă, superficial, de mântuială. – V. rasoli.
RAST s. n. (Pop.) Inflamație a splinei. – Din sl. rastŭ.
RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. [Pl. și: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.
RÁSTER, rastere, s. n. 1. Placă de sticlă pătrată sau rotundă, liniată special, folosită în tipografie; sită fotografică. 2. Instrument pentru liniat portative, putând trage deodată cinci linii paralele. 3. Rastru. – Din germ. Raster.
RÁSTRU s. n. Ansamblul liniilor (orizontale) în care este descompusă o imagine de televiziune. – Cf. germ. Raster.
RÁȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace. – Et. nec.
RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.
RAȘCHETÁRE, rașchetări, s. f. Acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei. – V. rașcheta.
RAȘCHETÁT, -Ă, rașchetați, -te, adj. Curățat, ras cu rașcheta. – V. rașcheta.
RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. – Rașcheta + suf. -tor.