Toate definitiile
RAMBLEIATÓR, rambleiatori, s. m. Muncitor miner care execută lucrări de rambleiere. [Pr.: -ble-i-a-] – Rambleia + suf. -tor (după fr. rembleyeur).
RAMBLEIÉRE, rambleieri, s. f. Acțiunea de a rambleia și rezultatul ei; rambleiaj. 1. Ansamblul operațiilor de umplere cu steril, cu deșeuri rezultate de la prepararea substanțelor minerale utile, cu nisip, cu prundiș etc. a golurilor rămase în urma unor excavări subterane. 2. Ansamblul operațiilor de executare a unei umpluturi de pământ sau a unui rambleu de drum sau de cale ferată. [Pr.: -ble-ie-] – V. rambleia.
RAMBÚRS, rambursuri, s. n. Sistem de expediere a unei mărfi conform căruia destinatarul este obligat, la primire, să achite expeditorului contravaloarea mărfii sau a taxei de transport. ♦ Contravaloarea mărfii sau a taxelor de transport plătită de către destinatar expeditorului. – Din rambursa (derivat regresiv).
RAMBURSÁ, rambursez, vb. I. Tranz. A restitui cuiva o sumă de bani datorată. ♦ A trimite, a da înapoi (prin ramburs). – Din fr. rembourser.
RAMBURSÁBIL, -Ă, rambursabili, -e, adj. Care poate (sau trebuie) să fie rambursat. – Din fr. remboursable.
RÁMCĂ, ramce, s. f. (Tipogr.) Ramă de fier care încadrează forma pentru o mașină de tipar. – Din rus. ramka.
RAMÉR, -Ă, rameri, -e, s. m. și f. Persoană (mai ales sportiv) care manevrează ramele unei ambarcații. – Din fr. rameur.
RAMÉZĂ, rameze, s. f. Mașină pentru întinderea în lățime și uscarea țesăturilor, prin prinderea lor pe o ramă mobilă care trece printr-un spațiu de uscare în care circulă un curent de aer cald. – Din fr. rameuse[-sécheuse].
RÁMIE s. f. Plantă textilă cultivată în zonele subtropicale din sud-estul Asiei, ale cărei fibre sunt lungi, elastice și rezistente și din care se fac țesături fine, dantele, mătase artificială etc. (Boehmeria nivea). [Pr.: -mi-e] – Din fr. ramie.
RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.
RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de a se ramifica. – V. ramifica.
RAMIFICÁT, -Ă, ramificați, -te, adj. Despărțit în ramuri; cu ramificații. – V. ramifica.
RAMIFICÁȚIE, ramificații, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț. ♦ Despărțitură, subdiviziune, subîmpărțire. 2. Locul de separare a unei căi de circulație, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărțiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification.
RAMOLEÁLĂ s. f. Faptul de a se ramoli; starea celui ramolit, ramolisment. – Ramoli + suf. -eală.
RAMOLÍ, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde (din cauza bătrâneții) acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir.
RAMOLÍRE s. f. Faptul de a se ramoli; ramoleală, ramolisment, ramoliție. – V. ramoli.
RAMOLISMÉNT, ramolismente, s. n. Ramolire; boală care constă în pierderea facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). ♦ Ramolisment cerebral = necroză a unei porțiuni de țesut cerebral, din cauza întreruperii locale a circulației sangvine în urma unei tromboze sau a unei embolii. – Din fr. ramollissement.
RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). – V. ramoli.
RAMOLÍȚIE s. f. (Rar) Ramolire. – Ramolit + suf. -ie.
RAMPÁNT, -Ă, rampanți, -te, adj. (Rar; despre suprafețe) Înclinat. – Din fr. rampant.
RÁMURĂ, ramuri, s. f. 1. Fiecare dintre ramificațiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificațiile coarnelor cerbului și ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărțire a unui masiv muntos etc. ♦ Diviziune a unei artere, a unui nerv etc. ♦ Fig. Ramificație a unei familii, a unui popor. 2. Fig. Diviziune, sector al unei discipline științifice, al unei activități practice etc. – Din ram.
RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana.
RANCH, ranchuri, s. n. Fermă pentru creșterea vitelor (în vestul Statelor Unite ale Americii și în Mexic). [Pr.: ranci] – Din engl. ranch.
RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.
RANDALINÁ, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastică, zimți, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripții pe suprafața laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.
RANDALINÁRE, randalinări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a randalina; moletare. – V. randalina.
RANDALÍNĂ, randaline, s. f. Moletă. – Din germ. Randaline.
RANDAMÉNT, randamente, s. n. Capacitate de producție a unui muncitor, a unei mașini, a unui utilaj într-o unitate de timp dată (și în raport cu consumul); raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate, acțiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă, și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficiență. – Din fr. rendement.
RÁNDĂ, rande, s. f. Pânză trapezoidală aflată pe catargul de la pupă. – Din it. randa.
RANDOMIZÁ, randomizez, vb. I. Tranz. (Englezism) A distribui întâmplător variantele din câmpul de experiență (pentru eliminarea erorilor experimentale). – Din engl. randomize.