Toate definitiile

RANDOMIZÁRE, randomizări, s. f. (Englezism) Acțiunea de a randomiza. – V. randomiza.

RANFLUÁRE, ranfluări, s. f. Operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate. [Pr.: -flu-a-] – După fr. renflouer.

RANFORSÁ, ranforsez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A întări o piesă sau o construcție metalică cu ajutorul unor bare, nervuri sau grinzi, pentru mărirea rigidității lor. 2. A suplimenta numărul vehiculelor din rețeaua transportului în comun în perioada orelor de vârf. – Din fr. renforcer.

RANFORSÁJ, ranforsaje, s. n. (Franțuzism) Ranforsare; spec. întărire a suspensiei la automobile. – Din fr. renforçage.

RANFORSÁRE, ranforsări, s. f. Acțiunea de a ranforsa și rezultatul ei. – V. ranforsa.

RANFORSÁT, -Ă, ranforsați, -te, adj. Care este întărit cu ranforturi. * Suspensie ranforsată = suspensie mai rezistentă la caroseriile de automobil. – V. ranforsa.

RANFÓRT, ranforturi, s. n. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora. – Din fr. renfort.

RÁNIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

RÁNTIE, rantii, s. f. Haină lungă și largă care se poartă (mai ales de către călugări, preoți etc.) peste îmbrăcăminte, ca o manta. – Et. nec. Cf. ucr. rantuh.

RANUNCULACÉE, ranunculacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate (otrăvitoare) cu tuberculi sau rizomi, frunze alterne, flori bisexuate, fructe folicule, nucule sau bace; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. renonculacées.

RANVERSÁ, ranversez, vb. I. Tranz. (Rar) A da peste cap; a răsturna. – Din fr. renverser.

RANVERSÁRE, ranversări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ranversa și rezultatul ei. ♦ Figură acrobatică de zbor, într-un plan vertical, prin care avionul își schimbă direcția cu 180°, întorcându-se pe o aripă. – V. ranversa.

RAPACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi rapace; cupiditate, lăcomie. – Din fr. rapacité, lat. rapacitas, -atis.

RAPAKÍWI s. n. Varietate roșie de granit, cu structura porfirică, cristalizată, utilizată ca material de construcție și ca ornament. – Din fr. rapakiwi.

RAPANGHÉL, rapanghele, s. n. (Pop.; în expr.) A lua (pe cineva) la rapanghel (sau rapanghele) = a certa, a lua (pe cineva) la bătaie. – Din ngr. paranghelía „instrucție”.

RÁPĂN, rapăne, s. n. 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii și porcii, uneori și oamenii. ♦ Jeg. 2. Boală a merilor și a perilor, provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor cruste pe frunze, pe fructe și pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creșterea. – Et. nec.

RAPÍD, -Ă, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se mișcă, se desfășoară, se execută cu repeziciune. ◊ Tren rapid (și substantivat, n.) = tren care circulă cu viteză mare și care oprește numai în stațiile importante. II. S. n. 1. Canal cu pantă mai mare decât panta critică și care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite. 2. (Geol.) Cataractă (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.

RAPIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi rapid; viteză mare, repeziciune, iuțeală. – Din fr. rapidité, lat. rapiditas, -atis.

RAPIÉRĂ, rapiere, s. f. (Rar) Spadă cu lama fină. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. rapière.

RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.

RAPORTÁRE, raportări, s. f. Faptul de a (se) raporta. – V. raporta.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

RAPSÓD, rapsozi, s. m. 1. (În Grecia antică) Cântăreț care colinda orașele recitând fragmente din poeme epice. 2. Autor de ample poeme epice care evocă evenimentele de seamă din viața unui popor; poet epic. – Din fr. rhapsode.

RAPSODIÁ, rapsodiez, vb. I. Intranz. (Rar) A compune și a recita poeme epice. [Pr.: -di-a] – Din rapsodie.

RAPSÓDIC, -Ă, rapsodici, -ce, adj. Referitor la rapsodie, cu caracter de rapsodie. – Din fr. rhapsodique.

RAPSODÍE, rapsodii, s. f. 1. (În Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic recitat de rapsozi; cântec epic. 2. Compoziție muzicală, de obicei de formă liberă, compusă din motive și fragmente variate, inspirate adesea din folclor. – Din fr. rhapsodie.

RAPSODIÉRE, rapsodieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a rapsodia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. rapsodia.

RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane. 2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. – Din fr. rapt, lat. raptus.

RÁPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. – Din fr., lat. raptus.

RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus.