Toate definitiile
REPUBLICANÍSM s. n. (Rar) Concepție care susține republica drept formă de guvernământ; atitudine, activitate în favoarea republicii. – Din fr. républicanisme.
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.
REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ♦ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.
REPUGNÁ, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.
REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.
REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.
REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).
REPURTÁ2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.
REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație.
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Re1- + sabota.
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.
RESABOTÁT, -Ă, resabotați, -te, adj. (Despre șine) A cărei înclinare a fost rectificată. – V. resabota.
RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.
RESCRÍE, rescríu, vb. III. Tranz. 1. A copia. 2. A transpune în alt limbaj artistic, în altă formă artistică. – Re1- + scrie (după fr. récrire).
RESCRIÉRE, rescrieri, s. f. Acțiunea de a rescrie și rezultatul ei. – V. rescrie.
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).
RESEMNÁRE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignáre s. f.] – V. resemna.
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; dușmănie, ură, pică, resimțământ. – Din fr. ressentiment.