Toate definitiile

GODRONÁT, -Ă, godronați, -te, adj. (Despre elemente de arhitectură, vase etc.) Care are godroane. – Din fr. godronné.

GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland.

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

GOETHEÁN, -Ă, goetheeni, -e, adj. De Goethe, al lui Goethe; în maniera lui Goethe. [Pr.: gö-te-an] – Goethe (n. pr.) + suf. -an.

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

GOFRÁJ, gofraje, s. n. Serie de cute paralele (și ondulate) aplicate pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ Efect de finisare a unor țesături, constând în aplicarea de desene imprimate în relief. – Din fr. gaufrage.

GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

GOFRÁT¹, gofraturi, s. n. Faptul de a gofra. – V. gofra.

GOFRÁT², -Ă, gofrați, -te, adj. (Despre o țesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (și ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.

GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré.

GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.).

GOGÂLȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de cineva care înghite repede, cu lăcomie un aliment sau un lichid. – Onomatopee.

GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec.

GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi.

GOGLÉZE s. f. pl. (Înv.) Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. [Var.: goglézi s. f. pl.] – Et. nec.

GOGLÉZI s. f. pl. V. gogleze.

GOGOÁȘĂ, gogoși (gogoașe), s. f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul) Excrescență sferică (de mărimea unei alune) care se formează pe ramurile unor specii de stejar. 3. Înveliș protector format din fire (mătăsoase), în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. ◊ Gogoașă de mătase = gogoașă (3) a viermelui de mătase; cocon². 4. Nume dat unor obiecte umflate și sferice. [Var.: (reg.) gugoáșă s. f.] – Et. nec. Cf. cocoașă.

GOGOLÓI, gogoloaie, s. n. (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec.

GOGOMÁN, gogomani, s. m., GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán s. m., gugumán, -ă adj.] – Cf. gog.

GOGOMĂNÍE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumăníe s. f.] – Gogoman + suf. -ie.

GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -at.

GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.

GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -eț.

GÓGORIȚĂ (GOGORÍȚĂ), gogorițe, s. f. Ființă imaginară cu care se sperie copiii. ♦ Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva). – Et. nec.

GOGOȘÁR, gogoșari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, cărnoase, de formă aproximativ sferică și de culoare roșie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vânzător de gogoși. ♦ Fig. Om mincinos, șarlatan. – Gogoașă + suf. -ar.

GOGOȘEÁ, gogoșele, s. f. Diminutiv al lui gogoașă. [Var.: (reg.) gugoșeá s. f.] – Gogoașă + suf. -ea.

GOGRÉN, gogrene, s. n. V. grogrenă.

GOGRÉNĂ, gogrene, s. f. V. grogrenă.

GOL¹, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reușit această introducere. – Din engl. goal.

GOL², GOÁLĂ, goi, goale, adj., GOL², goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte. V. dezbrăcat, nud, desculț. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic înăuntru; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără nici un dar, fără nici un ban; b) care nu are (sau neavând) nici o armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.