Toate definitiile

RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care reface, repară opere de artă. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de grație. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

RESTÉI s. n. v. resteu.

RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat) animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

REPRODÚCERE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Înmulțire, reproducție. – V. reproduce.

REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

REPRODUCTIVITÁTE s. f. (Livr.) Capacitatea de a (se) reproduce. – Din fr. reproductivité.

REPRODÚCȚIE, reproducții, s. f. 1. (Ec. pol. ) Reînnoire, reluare neîntreruptă a procesului de producție. 2. Procesul de perpetuare a unei specii. – Din fr. reproduction.

REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Re²- + profila.

REPROFILÁRE, reprofilări, s. f. Acțiunea de a reprofila și rezultatul ei. – V. reprofila.

REPROGRAFÍE s. f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. – Din fr. reprographie.

REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Re¹- + programa.

REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

REPROGRAMÁRE, reprogramări, s. f. Acțiunea de a reprograma. – V. reprograma.

REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.

REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

REPUBLICÁ, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re¹- + publica.

REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Re¹- + publicabil.

REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.