Toate definitiile

RAHAGÍU, rahagii, s. m. (Înv.) Fabricant sau vânzător (ambulant) de rahat. [Var.: rahatgíu s. m.] – Rahat + suf. -giu.

RAHÁT, rahaturi, s. n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță – Din tc. rahat[lokum].

RAHATGÍU s. m. v. rahagiu.

RAHIALGÍE, rahialgii, s. f. Durere (nevralgică) de-a lungul coloanei vertebrale. [Pr.: -hi-al-] – Din fr. rachialgie.

RAHIANESTÉZIC, -Ă, rahianestezici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) cu acțiune anestezică locală, care se injectează în canalul rahidian. [Pr.: -hi-a-] – Din rahianestezie.

RAHIANESTEZÍE, rahianestezii, s. f. Anestezie obținută în urma unei injectări, prin puncție, în canalul rahidian a unei substanțe anestezice; anestezie rahidiană. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. ráchianesthésie.

RAHICENTÉZĂ, rahicenteze, s. f. Introducere a unui ac de seringă în spațiul dintre două vertebre, pentru a face un tratament, o anestezie etc. – Din fr. rachicentèse.

RÁHIS s. n. 1. (Anat.) Măduva spinării. 2. (Bot.) Ax central în lungul căruia se înșiră o serie întreagă de organe asemănătoare între ele. – Din fr. rachis.

RAHISINTÉZĂ, rahisinteze, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se urmărește solidarizarea mai multor vertebre. – Rahi[dian] + sinteză.

RAHITÍSM s. n. Boală caracteristică primei copilării, provocată de lipsa vitaminei D, care produce tulburări în metabolismul fosforului și al calciului, cu repercusiuni, în special, asupra sistemului osos. – Din fr. rachitisme.

RAI², raiuri, s. n. (Mar.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. – Et. nec.

RAIÁ, raiale, s. f. 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești. 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească, datori să le plătească tribut. [Pr.: -ra-ia] – Din tc. rāyā.

RÁID, raiduri, s. n. 1. Incursiune rapidă de nave sau de avioane făcută (individual sau în grup) în spațiul unei țări străine, în scopuri militare. 2. Deplasare de avioane, de nave sau (înv.) de trupe, în scopul unor recunoașteri, al unor cercetări științifice etc. 3. (În sintagma) Raid-anchetă = anchetă pe o anumită temă efectuată în diferite întreprinderi, localități etc. – Din fr. raid.

RAIÓN, raioane, s. n. 1. Unitate teritorial-administrativă în România (între 1950 și 1968) în cadrul unei regiuni sau a orașului București. 2. Parte a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel. [Pr.: ra-ion] – Din (1) rus. raion, (2) fr. rayon.

RAIONÁ, raionez, vb. I. Tranz. 1. A împărți în raioane (1). 2. A repartiza pe raioane (2). [Pr.: ra-io-] – Din raion.

RAJÁH, rajahi, s. m. 1. Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. 2. Persoană care poartă acest titlu. – Din fr. rajah.

RAL, raluri, s. n. Zgomot caracteristic al respirației în afecțiunile bronhiilor sau ale alveolelor pulmonare. – Din fr. râle.

RALANTÍ, ralantiuri, s. n. Mers încetinit al motoarelor cu ardere internă. – Din fr. ralenti.

RAIONÁL, -Ă, raionali, -e, adj. Care aparține raionului (1), privitor la raion. [Pr.: ra-io-] – Raion + suf. -al.

RAIONÁRE, raionări, s. f. Acțiunea de a raiona și rezultatul ei. [Pr.: ra-io-] – V. raiona.

RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

RESORCÍNĂ s. f. Substanță chimică extrasă din anumite rășini, întrebuințată în medicină și în industria materiilor colorante. – Din fr. résorcine.

RESÓRT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

RESÓRT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

RESORTISÁNT, resortisanți, s. m. Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, unui teritoriu aflat sub administrația altui stat. – Din fr. ressortissant.

RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, care este demn de respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

RESPECTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. – Din fr. respectablité.