Toate definitiile

RÁDIUM s. n. v. radiu.

RADIUMTERAPÍE s. f. Folosire a radiului în tratamentul unor boli, în special al unor forme de cancer. – Din fr. radiumthérapie.

RADÓM, radomuri, s. n. Dispozitiv pentru protejarea antenelor de unde scurte contra agenților atmosferici. – Din fr. radôme.

RADÓN s. n. Element chimic gazos cu proprietăți radioactive, format prin dezintegrarea radiului. – Din fr. radon.

RADÓU, radouri, s. n. (Franțuzism înv.) Plută (pentru transportul pe apă). – Din fr. radeau.

RADÚLĂ, radule, s. f. Placă chitinoasă cu numeroși dințișori, asemănătoare cu o pilă, de pe limba unor moluște, servind la roaderea hranei. – Din fr. radule, lat. radula.

RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”.

RAFAÉLIC, -Ă, rafaelici, -ce, adj. De Rafael, al lui Rafael; în maniera lui Rafael; (livr.) rafaelitic. ♦ Serafic. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. raphaélique.

RAFAELÍSM s. n. Ceea ce este specific artei lui Rafael. ♦ Tendință de a prelua și cultiva maniera lui Rafael. [Pr.: -fa-e-] – Din engl. Raphaelism.

RAFAELÍT, -Ă, rafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al rafaelismului. [Pr.: -fa-e-] – Din engl. Raphaelite.

RÁFIE, rafii, s. f. Numele mai multor specii de plante din familia palmierilor, cu tulpina scurtă și groasă, ale căror frunze au nervuri foarte rezistente (Raphia); plantă din aceste specii. ♦ P. restr. Fibre obținute din nervurile și din teaca frunzelor acestor plante (sau din coajă de tei), folosite în horticultură, în viticultură și la confecționarea unor obiecte împletite. – Din fr. raphia.

RAFINÁ, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. – Din fr. raffiner.

RAFINÁJ, rafinaje, s. n. Rafinare. – Din fr. raffinage.

RAFINÁRE, rafinări, s. f. Acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinaj. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor. 2. Tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere. – V. rafina.

RAFINÁT, -Ă, rafinați, -te, adj. 1. (Despre produse și substanțe) Curățat de corpuri străine; obținut în urma unei rafinări. 2. Fig. Fin, delicat, subtil. 3. Fig. Perfid, viclean, șiret. – V. rafina. Cf. fr. raffiné.

RAFINATÓR, (1) rafinatori, s. m., (2) rafinatoare, s. n. 1. S. m. Rafinor (1). 2. S. n. Rafinor (2). – Rafina + suf. -tor.

RAFINÓR (1), rafinori, s. m., (2) rafinoare, s. n. 1. S. m. Muncitor calificat pentru operațiile de rafinare; rafinator (1). 2. S. n. Mașină folosită la măcinarea semifabricatelor lânoase ori a pastei de hârtie; rafinator (2). – Din fr. raffineur.

RAFINÓZĂ s. f. Zaharidă formată din galactoză, glucoză și fructoză și folosită în medicină și în bacteriologie – Din fr. raffinose.

RAFISTOLÁ, rafistolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A repara sau a îndrepta ceva (sumar și nesistematic). – Din fr. rafistoler.

RAFT¹, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft.

RAFT², rafturi, s. n. (Înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht.

RAGÁCI, ragace, s. n. Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit. – Din rus. rogač.

RAGANÉLĂ, raganele, s. f. (Muz.) Instrument autofon care prin învârtire produce un zbârnâit ca morișca (4). – Din it. raganella.

RÁGE, rag, vb. III. Intranz. (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ Fig. (Despre oameni) A țipa, a răcni, a zbiera, a urla. [Var.: răgí s. f.] – Din lat. ragere.

RAGEÁ, ragele, s. f. (Turcism înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgeá s. f.] – Din tc. ricā.

RAGEÁL, rageli, s. m. (Turcism înv.) Ministru sau mare demnitar al Porții Otomane. – Din tc. rical.

RÁGHILĂ s. f. v. ragilă.

RÁGILĂ, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Var.: (reg.) rághilă s. f.] – Cf. germ. Raffel.

RAGLÁN, raglane, s. n. 1. Croială specială a unor obiecte de îmbrăcăminte, la care mâneca pornește de la răscroiala gulerului. 2. Palton sau pardesiu cu o asemenea croială. – Din fr. raglan.

RAGTIME s. n. 1. Tip de piesă muzicală în ritm de jaz, născută din fuziunea folclorului negru cu muzica de dans. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. 2. Stil pianistic de interpretare a muzicii ragtime (1). [Pr.: régtaim] – Cuv. engl.