Toate definitiile

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.

PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire.

PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc.

PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist.

PÁMPA s. n. v. pampas.

PÁMPAS, pampasuri, s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. n.] – Din fr. pampa.

PAN¹- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-.

PAN², pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan.

PANACAGÍU, panacagii, s. m. (Rar) Panacodar. – Cf. panacodar.

PANACÉE s. f. v. panaceu.

PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din bg. panakída.

PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí.

PANACODÁR, panacodari, s. m. Brutar care lucrează cu panacodul; (rar) panacagiu. [Var.: panacotár s. m.] – Panacod + suf. -ar.

PANACOTÁR s. m. v. panacodar.

PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă – Din fr. panafricain.

PANAFRICANÍSM s. n. Doctrină care tinde să dezvolte unitatea și solidaritatea popoarelor africane. – Din fr. panafricanisme.

PANAGHIÁR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal (mai ales de aur sau de argint), împodobit cu incrustații artistice, pe care se ține panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar.

PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paști. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía.

PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas (făcut după 40 de zile de la moartea cuiva). ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida.

PANAMÁ¹, panamale, s. f. 1. Împletitură făcută din paie obținute din frunzele unui palmier care crește în Panama; p. ext. pălărie făcută dintr-o astfel de împletitură. 2. Țesătură ușoară de bumbac sau de in care imită panamaua (1). – Din fr. panama.

PANAMÁ², panamale, s. f. Afacere frauduloasă de mari proporții, escrocherie în stil mare. – Din n. pr. Panamá.

PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain.

PANAMERICANÍSM s. n. Doctrină care tinde să dezvolte o mai strânsă colaborare între statele americane. – Din fr. panaméricanisme.

PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.

PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Panama. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Panamá. – Panamá (n. pr.) + suf. -ez.

PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care se referă la ansamblul țărilor de limbă arabă și la civilizația acestora. – Din fr. panarabe.

PANARÁMĂ s. f. v. panoramă.

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panaríciu s. n.] – Din lat. panaricium.

PANÁȘ, panașuri, s. n. Mănunchi de pene¹ (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene¹ folosit ca podoabă. [Pl. și: panașe] – Din fr. panache.