Toate definitiile
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable.
PALPABILITÁTE s. f. (Rar) însușirea de a fi palpabil; fig. evidență, claritate. – Din fr. palpabilité.
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa.
PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore.
PALPÁȚIE, palpații, s. f. (Rar) Palpare. – Din fr. palpation.
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anal.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito.
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare.
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant.
PALPITÁRE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. – V. palpita.
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător.
PALPLÁNȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți care susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. – Din fr. palplanche.
PÁLTEN s. m. v. paltin.
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus.
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), făcută din stofă groasă și căptușită, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.
PALTONÁȘ, paltonașe, s. n. Diminutiv al lui palton. – Palton + suf. -aș.
PALÚDĂ, palude, s. f. (Înv.) Baltă; mlaștină. – Din lat. palus, -udis, fr. palude.
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique.
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
PALUDOLOGÍE s. f. (Med.) Malariologie. – Din fr. paludologie.
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
PALUDOTERAPÍE s. f. (Med.) Malarioterapie. – Din fr. paludothérapie.
PALUDRÍNĂ s. f. Medicament folosit împotriva paludismului. – Din fr. paludrine.
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre.
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer.
PÁMBLICĂ s. f. v. panglică.
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec.