Toate definitiile
DEZAMĂGÍ, dezamăgésc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi.
DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.
DEZAMĂGÍT, -Ă, dezamăgiți, -te, adj. Înșelat în așteptările sale; deziluzionat, decepționat. – V. dezamăgi.
DEZAMĂGITÓR, -OÁRE, dezamăgitori, -oare, adj. Care dezamăgește. – Dezamăgi + suf. -tor.
DEZAMBALÁ, dezambaléz, vb. I. Tranz. 1. A scoate din ambalaj. 2. A face ca un motor ambalat să revină la viteza nominală. ♦ Refl. Fig. A se elibera de griji; a se retrage dintr-o acțiune, a renunța la ceva. – Din fr. désemballer.
DEZAMBALÁRE, dezambalări, s. f. Acțiunea de a (se) dezambala. – V. dezambala.
DEZAMBALÁT, -Ă, dezambalați, -te, adj. Care a fost scos din ambalaj. – V. dezambala.
DEZAMBREIÁ, dezambreiéz, vb. I. Tranz. A scoate din ambreiaj. [Pr.: -bre-ia] – Dez- + ambreia.
DEZAMBREIÁT, -Ă, dezambreiați, -te, adj. Care a fost scos din ambreiaj. [Pr.: -bre-iat] – V. dezambreia.
DEZAMBREIÉRE, dezambreieri, s. f. Acțiunea de a dezambreia. [Pr.: -bre-ie-] – V. dezambreia.
DEZAMORSÁ, dezamorséz, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l împiedica să explodeze). – Din fr. désamorcer.
DEZAMORSÁRE, dezamorsări, s. f. Faptul de a dezamorsa. – V. dezamorsa.
DEZANAMORFÓZĂ s. f. (Cin.) Operație prin care se restabilesc proporțiile normale ale imaginilor proiectate pe ecran. – Din fr. désanamorphose.
DEZANEXÁ, dezanexéz, vb. I. Tranz. A retroceda un teritoriu. – Din fr. desannexer.
DEZANEXÁRE, dezanexări, s. f. Acțiunea de a dezanexa. – V. dezanexa.
DEZANEXÁT, -Ă, dezanexați, -te, adj. (despre teritorii) Retrocedat. – V. dezanexa.
DEZANGAJÁ, dezangajéz, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.
DEZANGAJÁRE, s. f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acțiune, măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situație care rezultă din această acțiune. – V. dezangaja.
DEZANGAJÁT, -Ă, dezangajați, -te, adj. Care s-a retras dintr-un angajament, o confruntare etc. – V. dezangaja.
DEZANGRENÁ, dezangrenéz, vb. I. Tranz. A scoate din angrenaj. – Din fr. désengrener.
DEZANGRENÁRE, dezangrenări, s. f. Acțiunea de a dezangrena. – V. dezangrena.
DEZANGRENÁT, -Ă, dezangrenați, -te, adj. Care a fost scos din angrenaj. – V. dezangrena.
DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).
DECÉS, decese, s. n. Încetare din viață, moarte a unei persoane. [Pl. și: (rar) decesuri] – Din fr. décès, lat. decessus.
DÚCE2, duci, s. m. 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu. 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. ♦ Mare senior feudal. 3. Conducător militar la triburile germanice. – Din fr. duc, lat. dux, -cis.
DORIÁN, -Ă, dorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație stabilită în antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține dorienilor (1), privitor la dorieni; doric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. dorien.
DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.
DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință.
DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Duet. – Din fr. duo.
DECONCERTÁNT, -Ă, deconcertanți, -te, adj. (Franțuzism) Care deconcertează; tulburător. – Din fr. déconcertant.