Toate definitiile

PUCIÓS, -OÁSĂ, pucioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. ◊ Apă pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apă de pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus.

PUCÍST, puciști, s. m. Participant la un puci. – Din germ. Putschist.

PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud.

PÚDEL, pudeli, s. m. Rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [Var.: (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.

PUDIBONDERÍE s. f. (Livr.) Afectare a unei pudori exagerate. [Var.: pudibunderíe s. f.] – Din fr. pudibonderie.

PUDIBÚND, -Ă, pudibunzi, -de, adj. (Livr.) Care afișează o pudoare exagerată. – Var. (după alte surse) pudibond. – Din lat. pudibundus.

PUDIBUNDERÍE s. f. v. pudibonderie.

PÚDIC, -Ă, pudici, -ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique.

PUDICITÁTE s. f. Însușirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité.

PÚDING¹, pudinguri, s. n. Preparat alimentar de origine engleză, făcut din făină, ouă, grăsime de vacă, zahăr, măduvă, prune și aromat cu o băutură alcoolică. – Din fr., engl. pudding.

PÚDING², pudinguri, s. n. (Geol.) Varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri rotunjite și pietriș. – Din engl. pudding, fr. poudingue.

PUDL s. m. v. pudel.

PUDLÁ, pudlez, vb. I. Tranz. (Metalurgie) A supune oțelul operației de pudlaj. – Din fr. puddler.

PUDLÁJ s. n. Procedeu de îndepărtare a impurităților din oțel în cursul elaborării acestuia. – Din fr. puddlage.

PUDLÁRE, pudlări, s. f. Acțiunea de a pudla. – V. pudla.

PUDLÁT, -Ă, pudlați, -te, adj. (Despre oțel) Care a fost supus operației de pudlaj. – V. pudla.

PUDOÁRE s. f. Sentiment de sfială, de jenă, de decență manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curățenie morală. ♦ (Jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracțiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din lat. pudor, -oris, fr. pudeur.

PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.). – Din pudră. Cf. fr. poudrer.

PUDRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) pudra și rezultatul ei. – V. pudra.

PUDRÁT, -Ă, pudrați, -te, adj. Dat, acoperit cu pudră; cu fața acoperită de un strat de pudră; pudruit. – V. pudra.

PÚDRĂ, pudre, s. f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunțirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată și uneori colorată), care se întrebuințează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.

PUDRIÉRĂ, pudriere, s. f. Cutioară în care se păstrează pudra de fardat. [Pr.: -dri-e-] – Din fr. poudrier.

PUDRUÍ, pudruiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) pudra (1). – Pudră + suf. -ui.

PUDRUÍT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Înv.) Pudrat. – V. pudrui.

PUERICULTÚRĂ s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu metodele și mijloacele de creștere și de dezvoltare armonioasă a copiilor în primii ani de viață. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puériculture.

PUERÍL, -Ă, puerili, -e, adj. Caracteristic copilului sau copilăriei, de copil; copilăresc, copilăros; p. ext. naiv; neserios. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puéril.

PUERILÍSM s. n. Stare patologică în care bolnavul se află la nivelul psihicului unui copil. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puérilisme.

PUERILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi pueril; caracter pueril; atitudine, manifestare puerilă. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puérilité.

PUERPERÁLĂ adj. (În sintagma) Febră puerperală = boală infecțioasă care apare la lăuze, în urma pătrunderii în uter a unui agent patogen. [Pr.: pu-er-] – Din fr. puerpérale.

PUERPERALITÁTE s. f. (Med.) Stare a femeii de la fecundație până la sfârșitul lăuziei. [Pr.: pu-er-] – Din fr. puerpéralité.