Toate definitiile
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.
PSIHOTERAPEÚT, psihoterapeuți, s. m. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. – Din fr. psychothérapie.
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.
PSIHOTRÓNIC, -Ă, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.
PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta nu este conștient. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.
PSIHROMÉTRU, psihrometre, s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidității atmosferice. – Din fr. psychromètre.
PSILOFITÁLĂ, psilofitale, s. f. (La pl.) Grup de plante criptogame devoniene din încrengătura pteridofitelor; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din lat. psilophytales.
PSILOFÍTĂ, psilofite, s. f. Plantă critpogamă cu tulpinile ramificate dihotomic, care se înmulțește prin spori. – Din fr. psilophyton.
PSILOMELÁN s. n. Oxid natural de mangan, de culoare neagră, care se găsește în zăcămintele de mangan. – Din fr. psilomélane.
PSITACÍSM s. n. (Med.) Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înțelege. – Din fr. psittacisme.
PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un virus transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose.
PSÓAS, psoași, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi mușchi inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei față de trunchi. – Din fr. psoas.
PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre.
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.
PSORIÁZIS s. n. Boală de piele caracterizată prin descuamări abundente, localizate în diverse regiuni ale corpului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasis.
PST interj. Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva să tacă, să asculte etc. – Onomatopee.
PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon.
PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină și frunze, care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă din acesta încrengătură; criptogamă vasculară. – Din fr. ptéridophytes.
PTERIDOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază ferigile. – Din engl. pteridology.
PTERIDOSPÉRMĂ, pteridosperme, s. f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile, care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. ptéridospermées.
PTERIGÓTĂ, pterigote, s. f. (La pl.) Subclasă de insecte superioare, cuprinzând toate insectele cu aripi; (și la sg.) insectă din acesta subclasă. – Din fr. ptérygotes.
PTERODACTÍL, pterodactili, s. m. Gen de reptile fosile zburătoare, de mărimea unei vrăbii. – Din fr. ptérodactyle.
PTERODÓN, pterodoni, s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (și la sg.) mamifer din acest gen. – Din fr. ptérodon.
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropodes.
PTEROZAURIÁN, pterozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. ptérosauriens.