![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileCAPITÓS, -OÁSĂ, capitoși, -oase, adj. (Franțuzism înv.; despre o băutură alcoolică) Care amețește. – Din fr. capiteux. CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo. CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum. CAPÍTUL3 s. n. v. capitol. CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare. CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant. CAPITULÁRD, -Ă, capitularzi, -de, adj. (Rar) Capitulant. – Din fr. capitulard. CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula. CAPITULÁRII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires. CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation. CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație. CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama. CAPNOMANȚÍE s. f. (Rar) Pretinsă artă de a ghici după fum. – Din fr. capnomancie. CAPÓC s. n. Fibră vegetală asemănătoare cu lâna, dar cu o rezistență redusă, obținută din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) și folosită ca umplutură la saltele, la plăpumi, la centurile de salvare etc. – Din fr. kapok, capoc, engl. kapok. CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de o valoare excepțională. – Din it. capo dópera. CAPÓN, capoane, s. n. Suport mic situat în afara bordajului unei nave, care susține ancora, când lanțul acesteia este folosit pentru legarea navei de o geamandură. – Din fr. capon. CAPONÁ, caponez, vb. I. Tranz. A prinde ancora de capon. – Din fr. caponner. CAPONÁRE s. f. Acțiunea de a capona și rezultatul ei. – V. capona. CAPONIÉRĂ, caponiere, s. f. Tunel de legătură în lucrările de fortificație. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. caponnière. CAPORÁL, caporali, s. m. Grad militar imediat inferior aceluia de sergent; militar care are acest grad; căprar2. – Din fr. caporal. CAPORALÍSM s. n. (Rar) Regim politic în care predomină influența militarilor. – Din fr. caporalisme. CAPÓT1 adj. (Înv.; în limbajul jucătorilor de cărți; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot. CAPÓT2, capoate, s. n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâie; halat. 2. Învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote. CAPÓT3, capoate, s. n. (Înv.) Un fel de manta boierească sau militară. – Din tc. kapot. CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter. CAPOTÁJ, capotaje, s. n. Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează. – Din fr. capotage. CAPOTÁRE s. f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei. – V. capota. CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote. CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot2. – Capot2 + suf. -el. |