Toate definitiile
DEVENÍRE, deveniri, s. f. Acțiunea de a deveni. ◊ Loc. adv. În devenire = în curs de transformare, de evoluție. – V. deveni.
DEVIAȚIONÍSM s. n. Atitudine de deviaționist. [Pr.: -vi-a-ți-o-] – Din fr. déviationnisme.
DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.
DEVINÁȚIE s. f. v. divinație.
DEVITALIZÁ, devitalizez, vb. I. Tranz. (Med.) A face să înceteze funcțiile vitale ale unui țesut, organ etc. A devitaliza un dinte. – Din fr. dévitaliser.
DEVITALIZÁRE, devitalizări. s. f. Faptul de a devitaliza. – V. devitaliza.
DEVITALIZÁT, -Ă, devitalizați, -te, adj. (Despre țesuturi, organe) Care nu mai are funcții vitale. – V. devitaliza.
DEVITRIFICÁRE s. f. Pierdere a transparenței unui obiect de sticlă din cauza acțiunii prelungite a căldurii în timpul procesului de fabricație. – După fr. dévitrification.
DEVÍZE s. n. pl. Documente de credit și de plată (cambii, cecuri etc.) emise în valută străină și pe baza cărora beneficiarul obține o anumită cantitate de valută dintr-o altă țară; mijloc de plată în valută străină. – Din fr. devises.
DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.
DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.
DEZARBORÁ, dezarboréz, vb. I. Tranz. A demonta arborada unei nave. – Dez-+ arbora[dă].
DEZARIMÁ, dezariméz, vb. I. Tranz. (Mar.) A goli magazia unei nave de mărfuri. – Din fr. désarimer.
DEZARMÁ, dezarméz, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. Intranz. și tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din fr. désarmer.
DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.
DEZARMÁRE, dezarmări, s. f. Acțiunea de a dezarma; ansamblu de măsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate, în primul rând a armelor de distrugere în masă. – V. dezarma.
DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat. 2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. – V. dezarma.
DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.
DEZASAMBLÁ, dezasambléz, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.
DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla. – V. dezasambla.
DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.
DEZASIMILÁ, pers. 3 dezasimilează, vb. I. Refl. A suporta un proces de dezasimilație. – Din fr. désassimiler.
DEZASIMILÁRE, dezasimilări, s. f. Dezasimilație. – V. dezasimila.
DEZASIMILATÓR, -OÁRE, dezasimilatori, -oare, adj. Care contribuie la dezasimilație. – Din fr. désasimilateur.
DEZASIMILÁȚIE, dezasimilații, s. f. Proces biologic de transformare a unor substanțe complexe, specifice organismului, în alte substanțe mai simple și nespecifice, pe care organismul le elimină; catabolism, dezasimilare. – Din fr. désassimilation.
DEZASORTÁ, dezasortéz, vb. I. Tranz. 1. A face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri. 2. A desperechea (2). – După fr. désassortir.
DEZASORTÁRE, dezasortări, s. f. Acțiunea de a dezasorta și rezultatul ei. – V. dezasorta.
DEZASORTÁT, -Ă, dezasortați, -te, adj. 1. (Despre magazine) Care a rămas fără marfă. 2. (Despre mărfuri) Desperecheat. – V. dezasorta.
DEZASTRÓS, -OÁSĂ adj. v. dezastruos.
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.