Toate definitiile

CALCIFÉR, -Ă, calciferi, -e, adj. (Despre roci) Care conține calciu. – Din fr. calcifère.

CALCIFERÓL s. n. Numele științific al vitaminei D₂. – Din fr. calciférol.

CALCIFIÁ vb. I. v. calcifica.

CALCIFIÁT, -Ă adj., v. calcificat.

CALCIFICÁ, pers. 3 calcífică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depuneri de săruri de calciu. 2. (Despre diverse substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var.: calcifiá vb. I] – După fr. calcifier.

CALCIFICÁRE, calcificări, s. f. Acțiunea de a se calcifica. [Var.: calcifiére s. f.] – V. calcifica.

CALCIFICÁT, -Ă, calcificați, -te, adj. (Despre țesuturi, oase, tendoane etc.) Întărit prin depunere de săruri de calciu. [Var.: calcifiát, -ă adj.] – V. calcifica.

CALCIFIÉRE s. f. v. calcificare.

CALCIFÍL, -Ă, calcifili, -e, adj. (Despre plante) Calcicol. – Din fr. calciphile.

CALCIFÚG, -Ă, calcifugi, -ge, adj. (Bot.; despre plante) Care nu suportă solul calcaros. – Din fr. calcifuge.

CALCIMÉTRU, calcimetre, s. n. Aparat de laborator care determină bioxidul de carbon din carburanți. – Din fr. calcimètre.

CALCINÁ, calcinez, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică în alta prin încălzirea ei la o temperatură înaltă în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuși volatili, al oxidării etc. – Din fr. calciner.

CALCINÁRE, calcinări, s. f. Acțiunea de a calcina; calcinație. – V. calcina.

CALCINÁT, -Ă, calcinați, -te, adj. Care a fost supus unui proces de calcinare. – V. calcina.

CALCINATÓR¹, calcinatoare, s. n. Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative de ciment. – Din fr. calcinateur.

CALCINATÓR², -OÁRE, calcinatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la calcinare. – Calcina + suf. -tor.

CALCINÁȚIE, calcinații, s. f. Calcinare. – Din fr. calcination.

CALCÍNĂ, calcine, s. f. Pulbere galbenă obținută din cositor și plumb, folosită la prepararea unor emailuri și ca abraziv. – Din fr. calcin.

CALCINÓZĂ s. f. Boală caracterizată prin depunerea unor cantități mari de săruri de calciu în țesuturi, mușchi, pereții vaselor sangvine etc. – Din fr. calcinose.

CÁLCIO-VÉCCHIO s. n. Gen de tencuială ornamentală care prezintă asperități și adâncituri pronunțate la suprafață, dând zidurilor un aspect voit arhaic. – Cuv. it.

CALCIPENÍE, calcipenii, s. f. (Med.) Lipsă de calciu în țesuturi sau umori – Din fr. calcipénie.

CALCIPEXÍE, calcipexii, s. f. (Med.) Fixare a calciului în țesuturi. – Din fr. calcipexie.

CALCÍT s. n. Carbonat de calciu natural, cristalizat, transparent, incolor sau divers colorat, care alcătuiește calcarul, marmura etc. – Din fr. calcite.

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuși. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.

CALCIURÍE, calciurii, s. f. (Med.) Prezență anormală a calciului în urină; cantitate de calciu prezentă anormal în urină. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. calciurie.

CALCOCLORÓZĂ s. f. Fenomen de îngălbenire a frunzelor unei plante din cauza lipsei de fier asimilabil din sol. – Din fr. calcochlorose.

CALCOGRÁF, calcografi, s. m. Muncitor specialist în calcografie. – Din fr. chalcographe.

CALCOGRAFIÁ, calcografiez, vb. I. Tranz. A reproduce prin calcografiere. [Pr.: -fi-a] – Din fr. chalcographier.

CALCOGRAFIÁT, -Ă, calcografiați, -e, adj. Care a fost calcografiat. [Pr.: -fi-at] – V. calcografia.

CALCOGRÁFIC, -Ă, calcografici, -ce, adj. De calcografie. – Din fr. chalcographique.