Toate definitiile
GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui.
GUTUNÁR, gutunare, s. n. (Reg.) V. guturai.
GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).
GUTURÁL, -Ă, guturali, -e, adj. 1. (Despre sunete sau voce) Care este emis din fundul gâtului. 2. (Despre consoane) Velar. ◊ (Substantivat, f.) Consoana „k” este o guturală. – Din fr. guttural.
GUVÉRN, guverne, s. n. Organ de stat care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).
GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner.
GUVERNAMENTÁL, -Ă, guvernamentali, -e, adj. Care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern; care reprezintă sau care susține guvernul. – Din fr. gouvernemental.
GUVERNÁNT, -Ă, guvernanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m. pl.) Care guvernează. 2. S. f. Femeie angajată pentru creșterea și educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învățarea unei limbi străine). – Din fr. gouvernant.
GUVERNÁRE, guvernări, s. f. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea. – V. guverna.
GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.
GUVERNĂMÂNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.
GUVERNÓR, guvernori, s. m. Persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr nobil sau a unui fiu de suveran. – Din fr. gouverneur.
GUVÍD, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pești mici, cu capul mare, lățit, și cu corpul subțiat spre coadă (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvídi.
GUZ, guzi, s. m. (Reg.) Nume dat unor animale rozătoare (mari). – Din magh. güzü.
GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.
GUZLÁR, guzlari, s. m. Persoană care cântă la guzlă. – Guzlă + suf. -ar.
GAZEIFICÁ vb. I. v. gazifica.
GAZEIFICÁRE s. f. v. gazificare.
GĂETÁN s. n. v. găitan.
GĂETĂNÁT, -Ă adj. v. găitănat.