Toate definitiile
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
FIEȘTECÉ adj. nehot. v. fiece.
FILMOGRAFÍE s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.
FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Magnetofon de construcție specială care folosește bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice. – Din engl. film phonographe.
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică; a cinematografia. – Din fr. filmer.
FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.
FILISTINÍSM s. n. (Livr.) Concepție sau atitudine de filistin. – Din fr. philistinisme.
FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) născută și crescută în Filipine. 2. (Locuitor) din Filipine. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, pronunțat împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.
FILIÓQUE s. n. Dogmă creștină (catolică) potrivit căreia „Sfântul Duh” purcede atât de la Dumnezeu-Tatăl, cât și de la Dumnezeu-Fiul. [Pr.: fi-li-ó-cve] – Cuv. lat.
FILIMÍCĂ s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). – Et. nec.
FILIGRANOSCÓP, filigranoscoape, s. n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. – Din fr. filigranoscope.
FILIGRANOLOGÍE s. f. Cercetare a filigranelor (2). – Din it. filigranologia.
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
FILIGRANÍST, filigraniști, s. m. Specialist în filigrane (1). – Filigran + suf. -ist.
FILIGRÁNĂ s. f. v. filigran.
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de giuvaergerie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza fileturi la o piesă. – Din fr. fileter.
FILÉ, fileuri, s. n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite, unui porc sau unui pește; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Mușchi file. – Din fr. filet.
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.
FILATELÍE s. f. Acțiunea de a colecționa (și a studia) mărci poștale. – Din fr. philatélie.
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.