Toate definitiile
FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). – Din lat. ficus.
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate: plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.
FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție idealist-subiectivă după care cunoașterea se bazează pe ficțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.
FICOMICÉTE s. f. pl. Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue. – Din fr. phycomycètes.
FICIÓR s. m. v. fecior.
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el.
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).
FIBROSCÓP, fibroscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităților interne. – Din fr. fibroscope.
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.
FIBROMATÓZĂ s. f. (Med.) Dezvoltare de fibroame în diverse țesuturi sau organe. – Din fr. fibromatose.
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.
FIBROCARTILÁJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) Țesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
FIBROADENÓM, fibroadenoame, s. n. Tumoare de natură benignă, localizată de obicei la sân sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (după fr. adenofibrome).
FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.
FIBRÍNĂ, fibrine, s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.
FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation.
FIBRILÁRE, fibrilări, s. f. Faptul de a fibrila. – V. fibrila.
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Material în formă de fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul diverselor părți ale unei plante. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.
FIÁSCO s. n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.
FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.