Toate definitiile
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.
FEȘTÁNIE s. f. v. sfeștanie.
FÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona.
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner.
FESTÓN, festoane, s. n. Broderie (în formă de mici semicercuri) cu care se tivește marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament de arhitectură care imită o astfel de broderie. – Din fr. feston.
FESTIVITÁTE, festivități, s. f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important. – Din fr. festivité, lat. festivitas, -atis.
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist.
FESTIVÍSM s. n. Caracter exagerat festiv. – Festiv + suf. -ism.
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. ist.
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
FESTIVÁL, festivaluri, s. n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cuprinzând o serie de reprezentații și având caracter festiv. – Din fr. festival.
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo.
FECIORÉNIE s. f. (Rar) Caracter feciorelnic. – Fecioară + suf. -enie.
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin.
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa.
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier.
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese).
FÉSĂ, fese, s. f. Fiecare dintre cele două părți posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; bucă. – Din fr. fesse.
FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes.
FERVOÁRE s. f. Ardoare, înfocare, pasiune. – Din fr. ferveur, lat. fervor, -oris.
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Latinism) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus.
FERVÉNT, -Ă, fervenți, -te, adj. (Despre oameni) Care pune pasiune în ceea ce face, care lucrează cu ardoare; înfocat, înflăcărat, pasionat, zelos. ♦ Care exprimă, trădează înfocare, pasiune, zel. Dragoste ferventă. – Din fr. fervent, lat. fervens, -ntis.
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux.
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
FERTILIZÁRE s. f. Acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei. – V. fertiliza.
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable.
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis.
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part.