Toate definitiile
NEGUSTORÓS, -OÁSĂ, negustoroși, -oase, adj. Priceput în afaceri (comerciale); p. ext. înzestrat cu simț practic. – Negustor + suf. -os.
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.
NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.
NEGUȚĂTOREÁSĂ s. f. v. negustoreasă.
NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.
NEGUȚĂTORÍE s. f. v. negustorie.
NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental).
NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Ne- + hotărâre.
NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoțește substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicații imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuiește. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de ființe. – Ne- + hotărât.
NÉICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl întrebuințează când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.
NEICULEÁN s. m. (Rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.
NEICULÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.
NEICUȘÓR, neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.
NEICÚȚĂ s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -uță.
NEIDENTIFICÁT, -Ă, neidentificați, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. – Ne- + identificat (după fr. non-identifié).
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Ne- + iertat.
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Ne- + iertător.
NEIMAGINÁBIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. – Ne- + imaginabil.
NEIMITÁBIL, -Ă, neimitabili, -e, adj. (Rar) Inimitabil. – Ne- + imitabil (după fr. inimitable).
NEIMPLICÁT, -Ă, neimplicați, -te, adj. Care nu este implicat, amestecat într-o acțiune. – Ne- + implicat.
NEIMPOZÁBIL, -Ă, neimpozabili, -e, adj. Care este scutit de impozite. – Ne- + impozabil.
NEINFLAMÁBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (ușor). – Ne- + inflamabil.
NEINFORMÁT, -Ă, neinformați, -te, adj. Care nu a primit sau nu și-a procurat informații; care nu s-a documentat prin cercetări amănunțite. – Ne- + informat.
NEINSPIRÁT, -Ă, neinspirați, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Ne- + inspirat.
NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Ne- + instruit.
NEINTEGRÁBIL, -Ă, neintegrabili, -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. – Ne- + integrabil.
NEINTELIGÉNT, -Ă, neinteligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Ne- + inteligent.
NEINTELIGÍBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînțeles. – Ne- + inteligibil.
NEINTERESÁNT, -Ă, neinteresanți, -te, adj. Care nu trezește interes, care nu este demn de atenție; obișnuit, banal. – Ne- + interesant.
NEINTERVÉNȚIE, neintervenții, s. f. Lipsă de intervenție. ♦ Principiu de drept internațional potrivit căruia nici un stat nu are dreptul de a se amesteca în treburile interne sau externe ale altui stat. – Ne- + intervenție.